COMENTARIU | Generalul Nicolae Ciucă a intrat în starea de “hocus-pocus”: “În viaţă” pentru Palatul Cotroceni , “dispărut” pentru ministrul Apărării

Folosind un termen din iluzionism, şeful (încă un an) al SMAp este în starea de “hocus-pocus” : “în viaţă” pentru Palatul Cotroceni, “dispărut” pentru ministrul Apărării.

În termeni eleganţi, este o situaţie inedită sau paradoxală. În termeni practici, poate fi începutul unei perioade de blocaj. Pentru că există un adevăr simplu: bunul mers al treburilor armatei este gestionat de către ministrul civil al Apărării împreună cu şeful SMAp, care este militarul cu rangul cel mai înalt din Forţele armate.

Asemenea, menţinerea în funcţie determină o situaţie delicată, dacă nu dificilă în interiorul conducerii militare a Armatei, având în vedere că şi ceilalţi candidaţi la şefia SMAp erau la fel de eligibili, propozabili ca şi colegul lor de “stele” generalul Ciucă. Şi generalul-locotenent Dumitru Scarlat şi generalul-maior Ovidiu Uifăleanu au cariere militare redutabile, greu de contestat.

Dar, să spunem că orgoliile inevitabile se pot administra cu diplomaţie “în familie”, în folosul unei raţiuni superioare: binele general al uneia dintre cele mai respectate instituţii, Armata României.

În asemenea situaţie, este binevenit să facem puţină istorie.

În luna aprile 2017, prin procedură normală, la solicitarea şefului Statului Major al Apărării, ministrul Gabriel Leş (din guvernul Grindeanu) a semnat ordinul de numire a generalului-locotenent, cu trei stele Dumitru Scarlat în funcţia de reprezentant militar al României la NATO şi UE, eliminându-l din zona candidaţilor eligibili pentru funcţia de şef al SMAp (respectiv "locţiitor al şefului SMAp sau şefii categoriilor de forţe”).

La 1 decembrie 2018, şeful SMAp, generalul Ciucă nu l-a propus pentru avansare pe generalul cu două stele Ovidiu Uifăleanu. Astfel, generalul Uifăleanu, comandantul Forţelor Terestre este eliminat şi el din cursă, pentru că nu îndeplinea condiţiile de a fi cel puţin egal în grad cu viitorii subordonaţi din SMAp.

Logic, la începutul lunii decembrie trebuia să se poarte o discuţie despre cine va prelua funcţia de şef al SMAp. Şi existau două soluţii: rocada generalului Scarlat (fost şef al Forţelor Terestre) cu generalul Uifăleanu, astfel cel dintâi devenind eligibil sau înaintarea în grad a generalului Uifăleanu, astfel încât acesta din urmă să fie eligibil pentru funcţia de şef al SMAp.

În ultimă instanţă se putea ca prelungirea mandatului generalului Ciucă să se facă pe o perioadă determinată (nu maximă admisă), situaţie în care preşedintele şi-ar fi asumat rezolvarea situaţiei, prin conciliere. Chiar şi în ceasul al 25 lea.

Discuţia de la începutul lui decembrie nu a mai avut loc şi nu se ştie clar cine a amânat-o. Preşedintele a prelungit cu termenul maxim admis mandatul generalului Ciucă (o singură dată s-a mai produs o prelungire de mandat: cea a amiralului Gheorghe Marin de către preşedintele Băsescu, cu patru luni , într-o situaţie foarte tensionată, generată de tăierile de pensii şi salarii din armată, când exista riscul destabilizării instituţiei).

Restul este foarte multă politică de partid (inclusiv recurgerea la Curtea Constituţională), într-o situaţie în care ar fi trebuit făcută doar politică de stat, prin cooperare, de către oameni de stat.

Politica de stat s-a pierdut pe drum. Oamenii de stat români sunt sublimi, dar lipsesc cu desăvârşire.

Cine este câştigătorul acestei situaţii? Nimeni. Nici preşedintele Iohannis, nici generalul Ciucă, nici ministrul Leş.Totul s-a redus la împărţirea meschină în tabere de suporteri “Klaus” şi suporteri  “PSD”.

Cine este marele perdant? Armata României.

(Indira Crasnea este redactor-şef al Monitorului Apărării şi Securităţii)