COMENTARIU Lelia Munteanu. BARBU’s LIFE MATTERS

 

A murit un om, nici primul, nici ultimul cu gâtul sub genunchiul unui poliţist. Numele lui, pe care istoria românească a ororilor recente s-ar putea să nu-l reţină: Barbu Alexandru.

 

A apărut şi rezultatul necropsiei, suficient de repede ca să n-apuce să fie pitit pe lista victimelor covidului, în ciuda imaginilor fără echivoc.

 

În timp ce lideri şi foşti lideri sindicali din Poliţie făceau turul televiziunilor, încercând să mute mortul de pe Edgar Quinet pe Academiei, ca în anecdota sinistră, unul dintre „aparţinătorii” care veniseră să-şi ridice fiul, soţul, tatăl, fratele, prietenul, de la morgă, o doamnă (soţia?) a rostit simplu, reţinându-şi durerea, un mare adevăr, care ne va bântui multă vreme: „Seamănă cu crima din America, numai că nu semănăm noi, ca popor, cu americanii”.