COMENTARIU Lelia MUNTEANU. Dezideratul Summitului arabo-islamic, un miraj în deşert

Sunniţi şi şiiţi împreună, la Summitul extraordinar arabo-islamic din capital saudită. Preşedintele Iranului, Ebrahim Raisi, şi liderul de facto al Arabiei Saudite, prinţul Muhammad bin Salman, alături – o imagine rară. 

Întrunirea s-a desfăşurat sâmbătă. Am revăzut discursurile, am încercat să  pătrund dincolo de cuvinte, în zona intereselor fiecăruia. M-am străduit, zilele acestea, să prind ecourile Summitului în Orientul Mijlociu.

Numitor comun – aerul că liderilor prezenţi la Riyadh trebuie să le pese de problema palestiniană, dar că, de fapt, nu e prioritatea niciunuia. În anumite cazuri, dimpotrivă.

Grindeanu: În aprilie va fi dat în folosință sectorul Mizil – Pietroasele din Autostrada A7

13:10

Grindeanu acuză USR că încearcă să schimbe coaliția aruncând teme false

13:01

Vorbe mari, decizii tăioase, care se vor risipi ca nisipul, fiindcă nu există un proiect clar, menit să le lege, o… „foaie de parcurs”, cu atât mai puţin motivaţia comună de a îl susţine.    

Iranul: speranţa că atacul feroce al Hamas din 7 octombrie va îngropa Acordurile Abraham. Arabia Saudită: foarte atentă să nu-şi compromită relaţia cu Statele Unite. Turcia: încercând să se erijeze în protector al lumii islamice (sintagma „lumea islamică” e tot mai inadecvată, dacă admitem că a fost vreodată). Egiptul: atent să nu i se pună în cârcă palestinienii care ar putea fi dislocaţi din Gaza.

Un spectacol al ipocriziei cum doar la marile summituri diplomatice mai poţi întâlni. Poate cu un bemol în plus – emfaza şi faldurile bogate ale retoricii.

Două atitudini care au încercat să se concilieze. Mai exact să nu se deranjeze (prea mult) una pe cealaltă: rezoluţia grandilocventă a Summitului şi poziţia Axei Rezistenţei (Iranul şi miliţiile lui), aceasta din urmă la fel de confuză şi lipsită de coerenţă ca şi discursul liderului Hizballah din 3 noiembrie.

Semnificativ este însă că Rezoluţia întrunirii din 11 noiembrie condamnă ferm acţiunile Hamas din 7 octombrie, considerând că Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei este singurul reprezentant legitim al poporului palestinian. Altfel spus, scindarea dintre Gaza şi Cisiordania trebuie să înceteze, urmând autorităţile de la Ramallah să preia responsabilitatea reprezentării în procesul de pace palestiniano-israelian, vizând soluţia a două state. Un deziderat, exprimat şi de leadershipul occidental. Acest deziderat face din viitor un miraj în deşert.