COMENTARIU Lelia Munteanu. Fiii lacrămilor tale

Urmărește
1030 afișări
Imaginea articolului COMENTARIU Lelia Munteanu. Fiii lacrămilor tale

COMENTARIU Lelia Munteanu. Fiii lacrămilor tale

„Fiii lacrămilor tale" e cea mai mai frumoasă priceasnă. O aud în mintea mea şi încerc, cu câtă credinţă am, să o cobor în inimă.
 
O aud, aşa cum se cânta la noi. Din oastea vocilor (pe fiecare le recunosc  şi astăzi) se întrupează, ca în ape amare, glasul bunicii.
 
Multă vreme am crezut că priceasna aceasta a fost ruptă, vers cu vers, din sufletul poporului binecredincios şi purtată ca praporii dintr-un veac în altul. Aşa şi este, dar trebuie să ştiţi că are un autor - ieromonahul Gavril Sălăgeanu, care din altarul mănăstirii greco-catolice din Bixadul Maramureşului a ajuns în beciurile Securităţii.  (Ultimul stareţ, părintele Gheorghe Marina, a compus melodia). Au trecut aproape trei sferturi de secol de atunci, nu vreau să picur sarea lacrimilor pe răni care nu s-au închis încă.
 
Există cel puţin o sintagmă în textul pricesnei (cântată de credincioşi şi în pelerinaje), care trimite la greco-catolicism: Steaua Mării (Stella Maris, numele Fecioarei, călăuzitoarea spre Hristos).
 
Pietatea populară a adăugat, la sfârşitul fiecărui refren, un nod strâns între credinţă şi naţie („Vino, Maică, iară,/ nu lăsa să piară/ ţara şi poporul,/ turma şi păstorul").
 
„O, Măicuţă Sfântă
 
te rugăm fierbinte,
 
să ne-asculţi de-a pururi
 
marea rugăminte:
 
 
Nu lăsa, Măicuţă,
 
să pierim pe cale,
 
căci noi suntem fiii
 
lacrămilor tale.
 
Vino, Maică, iară,
 
nu lăsa să piară
 
ţara şi poporul,
 
turma şi păstorul.
 
 
Când plângeai sub cruce
 
Maică-ndurerată,
 
te-am primit de Mamă,
 
noi şi lumea toată.
 
 
Călători pe-o mare
 
veşnic tulburată,
 
noi ne-am pus în tine
 
şi nădejdea toată.
 
 
Tu eşti Steaua Mării
 
şi ajuţi s-o treacă;
 
dintre câţi te roagă,
 
nimeni nu se-neacă.
 
 
Fă să-ţi batem zilnic
 
la miloasa-ţi poartă,
 
câtă vreme-n lume,
 
valuri ne mai poartă.
 
 
Iar când nori şi ceaţă
 
înnegri-vor zarea,
 
vino tu, Măicuţă,
 
să ne-arăţi cărarea.
 
 
Să conduci luntriţa
 
printre stânci şi valuri,
 
să ne scoţi la portul
 
veşnicilor maluri.
 
 
O, Măicuţă Sfântă,
 
cea mai scumpă floare,
 
fă din şir de lacrimi
 
dalbe lăcrămioare.
 
 
Scapă-ne de patimi
 
şi de pofte rele,
 
şi ne schimbă-n mândre
 
mărgăritărele.
 
 
Să ne duci cu tine
 
unde calea-ţi duce,
 
să ne dai în ceruri
 
Fiului tău dulce.
 
 
Şi să-i spui, Măicuţă,
 
c-aste floricele
 
le-au făcut să crească
 
chinurile grele.
 
 
Şi cu ale tale
 
lacrimi de sub cruce;
 
tu le eşti, Măicuţă,
 
Maica cea mai dulce.
 
 
Inima-i Preasfântă
 
mângâios ne-o strânge;
 
va uita de patimi,
 
mai mult nu va plânge.
 
 
Noi, cuprinşi de-o pace
 
fără de hotară,
 
lăuda-te-om veşnic
 
Pururea Fecioară.
 
 
Şi nu lăsa, Măicuţă,
 
să pierim pe cale,
 
căci noi suntem fiii
 
lacrămilor tale.
 
Vino, Maică, iară,
 
Nu lăsa să piară
 
ţara şi poporul,
 
turma şi păstorul".
 
Există un fior filocalic în felul în care se cuminecau femeile acestea în biserica greco-catolică din Ieud, înaintând spre „portul veşnicelor maluri", în 2013, înainte cu şapte ani buni de izbucnirea molimei:

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici