Încep să mă obişnuiesc cu mascota noului Guvern – Ion Ştefan, titularul portofoliului cel mai greu de ţinut minte: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
Ieri-dimineaţă se îndrepta încântat spre noul său loc de muncă. Întrebat de jurnalişti „Ce vă programaţi astăzi?”, Ştefan a răspuns clipind des: „Eu sper să pot face lucruri importante pentru România”. Beton!.
Asta m-a motivat să-mi dau raita zilnică pe site-ul Preşedinţiei, unde consult cu reînnoită speranţă rubrica, ortografiată cu majuscule, „NOUTĂŢI DESPRE PROIECTUL DE ŢARĂ”. Ultima noutate datează din 16 octombrie 2017: „A patra reuniune a Comisiei Prezidenţiale privind Proiectul de ţară”.
Următoarea reuniune, promisă „la începutul lunii noiembrie”, n-a mai avut loc niciodată.
Însă, la ceremonia depunerii jurământului, premierul Orban a venit cu o veste minunată: Proiectul de Ţară „va fi prezentat românilor în curând”. Deci, nu mai târziu de 2024.
E cel mai solid argument ca lui Klaus Iohannis să i se ofere şi al doilea mandat. Să poată, cum zic miticii, să continue proiectele.
Păcat că evită să-şi facă bilanţul. Primul mandat a fost un record absolut: cinici ani în care şi-a plimbat marţial mediocritatea, performând fără partitură, eminamente după ureche, ca la marile concerte de manele.
Din acest Weltanschauung s-a născut premierul Dăncilă şi, mai nou, ministrul Ştefan.