COMENTARIU Lelia Munteanu: Reţele de informaţii, reţele de influenţă şi iubiri interesate

Interesant şi foarte actual e comentariul lui Jacques Mordechai Attali, în minunatul “Dicţionar tandru al iudaismului”: Purimul e “în primul rând o lecţie despre importanţa reţelelor de informaţii şi de influenţă – în timp ce au permis salvarea de la masacru a evreilor din Babilon, n-au reuşit să salveze în secolul XX evreii din Europa.

Pentru asta trebuia cunoscut din timp proiectul nazist de exterminare, trebuiau încunoştinţaţi cei care l-ar fi putut împiedica şi determinaţi să acţioneze. Pentru asta trebuiau infiltrate cu agenţi toate centrele de putere, la Berlin ca şi la Washington, la Vatican ca şi la Londra. Toate astea au fost făcute. Şi totul era încă evitabil: din ianuarie 1939, voinţa lui Hitler de a-i aneantiza pe evrei era publică şi, în vara lui 1939, evreii Europei mai puteau fi primiţi în America sau în Palestina.

În decembrie 1942, se cunoştea tot despre lagărele de exterminare din Polonia, atât la Washington cât şi la Vatican, şi ar fi putut fi bombardate drumurile de acces către lagăre sau, cel puţin, calea ferată spre Auschwitz. Dar cei ce ştiau în momentul respectiv n-au vrut ori n-au putut să acţioneze; Mordechai a existat, dar nu şi Estera şi nici, evident, Ahasverus, care ar fi putut fi, în acest caz, Churchill sau Roosevelt sau un general german.

Lecţie pentru viitor: în faţa unor asemenea ameninţări sunt necesare în acelaşi timp reţele de informare şi reţele de influenţă. Primele permit cunoaşterea, celelalte – acţiunea. Aceasta este, fără îndoială, principala lecţie a Purimului: supravieţuirea unui grup uman, oricare ar fi el, trece prin anticiparea ameninţării, deci printr-o anumită formă de paranoia. Ea are nevoie de reţele de informare şi de influenţă, de agenţi dubli şi, uneori, chiar de iubiri interesate”.