COMENTARIU Marius Oprea | Gheorghiţă versus Arafat: ”ajutor militar” pentru liberali, împotriva USR PLUS

Pare, în genere, că avem numai oameni nepotritviţi, în funcţii nepotrivite pentru ei şi nu invers – cum ar fi normal. Realitatea arată că sunt numeroase excepţii de la această regulă – dar excepţiile, ca excepţii, n-au viaţă lungă.

Raed Arafat a avut o perioadă de glorie, al cărei apogeu a fost pe la începuturile pandemiei de Covid, când părea că este de-a dreptul salvatorul României. Popularitatea lui a ”spart” atunci sondajele şi o întrecea pe a tuturor liderilor politici. Rezistase cu brio tuturor încercărilor politice de a fi ”debarcat” din fruntea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, dovedindu-şi nu numai competenţa, ci şi o adaptare de fineţe ”orientală” la intrigile politice bizantine de pe malurile Dâmboviţei. Dar, ca orice lider, vine o vreme când imaginea se erodează şi eroziunea ajunge să proiecteze reversul ei. Aşa se întâmplă acum, când Arafat nu mai e un ”brand”, ci opusul său, într-o Românie obosită de un an de restricţii fără efect.

Aşa s-a întâmplat şi mai demult. Îmi vine în minte exemplul Convenţiei Democratice şi instalarea premierului Ciorbea, din fotoliul de primar al Bucureştiului, în care-şi câştigase popularitate, în cel de prim-ministru. Ne-au fost anunţate atunci măsuri de restricţii, impuse de reforme, ni s-a spus că trebuie să strângem cureaua şi am fost toţi de acord cu asta, dar nu să ne lăsăm sugrumaţi cu ea: după un an de zile, criza se adâncea, iar reforme, ioc. Victor Ciorbea s-a dovedit nehotărât, ezitant, slab, în cele din urmă, şi a eşuat lamentabil ca premier. Ar fi făcut-o şi fără mâna de ajutor de la Traian Băsescu, dar asta am înţeles cu toţii mult mai târziu, când a ”dat de gard” şi cu PNŢCD-ul. Învăţând din istorie, am spune că ”liderii de criză” supravieţuiesc cel mai puţin, în orice caz, mai puţin chiar decât criza în sine.

Par să fie şi excepţii, Raed Arafat arăta că ar fi fost una dintre ele. Din nefericire pentru el, a devenit, cu vrere sau nu, ”trompeta” tuturor măsurilor impopulare şi a restricţiilor. Politicienii au făcut, deştept, un pas în spate – vizibil încă de la finele anului trecut, când, de pildă, domnul Vela, ministrul de interne a început să apară mai rar pentru a citi diverse ordonanţe. Au fost invocaţi ”specialiştii” ca stând în spatele tututor deciziilor în diferite grade, sectoare de activitate şi localităţi ale ”lock-down”-ului. Dar ne-a fost arătat numai unul: Raed Arafat.

Arafat e, de fapt, şi singurul specialist rămas la Guvern – aşa cum a dezvăluit recent medicul Alexandru Rafila, acel ”colectiv” de pe lângă DSU şi Ministerul Sănătăţii nu s-au mai întrunit de o bună perioadă de timp, coincizând, poate nu întâmplător, cu decizia lui şi a doctorului Adrian Streinu-Cercel de a candida pe listele PSD. La noi, specialiştii, chiar şi cei în boli transmisibile, sunt cel mai repede ucişi de microbul politicii. Următoarea victimă este Raed Arafat, căruia i se pregăteşte debarcarea, în laboratoarele liberale: e suspectat că, după ce a refuzat oferta PNL, s-a apropiat prea mult de USR PLUS şi de ministrul Voiculescu. Faptul e cumva vizibil şi în poziţia sa mult mai lipsită de nuanţe şi în ieşirile publice mult mai tăioase. Poate a obosit sau poate e percepţia mea greşită – dar Arafat pare mult mai dispus să iasă la bătaie, decât să lase de la el, în ”arta negocierii” care l-a adus atât de sus, chiar şi pe valurile pandemiei Covid-19.

Se pregăteşte, acum, cu discreţie, un înlocuitor: medicul militar Valeriu Gheorghiţă. Incomparabil mai percutant ca imagine, un comunicator calm şi cu impresie de precizie chiar şi atunci când s-a întâmplat ori să greşească, ori să nu fie stăpân pe informaţie, doctorul Gheorghiţă e încă o piesă importantă din arsenalul de militari-administratori ai preşedintelui Iohannis. O valoare adăugată extrem de importantă, alături de generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, în zestrea liberalilor, cu atât mai mult cu cât generalul Ciucă, un bun comandant şi administrator, nu e totuşi deloc şi un bun comunicator. Unde doctorul Valeriu Gheorghiţă excelează şi pare capabil chiar să-l demoleze, calm, pe gregarul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, cel care joacă, din ce în ce mai făţiş, rolul de ”berbece” în guvernul de coaliţie împotriva liberalilor, aşa cum îl jucase Băsescu în guvernul CDR, demolând în cele din urmă PNŢCD-ul.

Dacă e să-l adăugăm acestor două piese deja grele şi pe generalul de brigadă dr. Florin Oancea, care a preluat de o vreme ”comanda” Institutului ”Cantauzino” şi pare capabil să-l repună pe roate, nu e exclus ca împotriva ofensivei USR PLUS, Iohannis să iasă în apărarea ”guvernului său” cu ajutor militar.

Aici pare o miză pe termen lung, în care liberalii vor să folosească în beneficiul lor popularitatea imbatabilă şi încrederea de care se bucură armata în opinia publică. Prin Klaus Iohannis, dar şi prin ”doctrină” PNL are acces la această resursă, pe când fabrica de zgomote şi ”rezişti”  a USR PLUS nu are niciun element de atracţie pentu un militar. Dar absolut niciunul. Riscul major al aducerii uniformelor militare într-o asemenea confruntare e însă unul major. Dacă populaţia României îşi va pierde încerederea şi în Armată, prin folosirea ei excesivă într-o confruntare politică mascată, e de rău, chiar foarte de rău…