COMENTARIU Marius Oprea | Statele Unite ale Americii din judeţul Olt

Scutul antirachetă din sudul Olteniei este deja un brand al parteneriatului dintre Statele Unite şi România în cadrul NATO, ajuns şi subiect de dispută geostrategică la nivel planetar, între ruşi şi americani. Mie, cînd o să mă gîndesc la Deveselu, o să-mi vină în minte şi aceste zile ale alegerilor din SUA. Indiferent de rezultatul lor final, scorul strîns al scrutinului, cu un număr de alegători prezenţi la vot mai mare ca oricînd în istoria americană, aceste alegeri intră în istorie.

Odată, prin faptul că sînt primele alegeri la care votul este preponderant unul negativ. Nu se votează cu Joe Biden, ci împotriva lui Donald Trump, dar şi numărul alegătorilor care au sărit în apărarea celui din urmă este neînchipuit de mare, avînd în vedere ”tirul” la care l-a supus media americană şi chiar cenzura – inclusiv pe platforme precum facebook-ul, twitter-ul şi instagram-ul. La luptă cu toţi, impetuosul (încă) preşedinte american îşi vinde scump pielea. Îl vedeţi cumva pe Joe Biden în postura lui? Eu în niciun caz.

Îl asemăn mai degrabă unui personaj insipid, un bătrînel ”călduţ”, uşor amnezic, pe care l-ai vedea mai degrabă înconjurat de nepoate, care-i mai aduc aminte din cînd în cînd cum le cheamă pe fiecare în parte, că de, tataia mai uită, cum a uitat şi că băiatul lui cel mare a murit de cîţiva ani. Vîrsta, boala…

Şi aici vin la cel de-al doilea punct prin care alegerile din Statele Unite intră în istorie, prin aceste alegeri: americanii şi-au votat direct vicepreşedintele, pentru a-i conduce – adică, pe Kamala Harris. E un fel de secret al Polichinelle, că prea puţini dintre cei care l-au votat pe Biden cred că, după două operaţii de anevrism cerebral şi la vîrsta de 78 de ani, acesta îşi poate duce mandatul la bun sfîrşit. Cel puţin la vîrful partidului democrat, atunci cînd Harris, fost procuror general al Californiei, prima femeie de culoare într-o asemenea funcţie, ajunsă apoi senator democrat de California a fost nominalizată ca vicepreşedinte, s-a recunoscut (tacit) inclusiv acest fapt.

Prin originile ei, Kamala Harris e o întruchipare a ”corectitudinii” politice: e din mamă născută în India, din tată Jamaican şi s-a căsătorit cu un avocat respectînd ritualul evreiesc (băinuiesc că după soţ). Şi ţine să amintească oricui că numele ei indian se traduce prin ”floare de lotus”, ale cărei rădăcini sînt în noroi, dar floarea se înalţă deasupra apei. Faţetele multiple ale doamnei Harris s-au arătat şi după ce a făcut pasul în politică, în arena democraţilor. Pînă în 12 august acest an, cînd a fost nominalizată ca viitor vicepreşedinte de către Joe Biden, doamna Harris l-a atacat permanent pe Biden, nu-l scotea din hărţuitor sexual (acuzaţie deosebit de gravă, la democraţi) şi l-a făcut chiar prost (e drept că nu cu acest termen fără echivoc). Asta, pînă cînd a primit misiune (de la partid, căci e greu de crezut că alegerea i-ar fi aparţinut nominalizatului la candidatura de preşedinte, pe care în atîtea rînduri îl atacase la baionetă) să facă tandem cu Biden.

Orice s-ar spune, prezumptivii învingători ai lui Trump fac un cuplu ciudat: un aproape octogenar, hîrşit o viaţă pe culoarele Capitoliului, alături de o ”aspirantă” care şi-a făcut loc cu coatele în barca democraţilor şi la care doza de ipocrizie depăşeşte cota admisă chiar şi în politică      

Statele Unite ale Americii s-au mutat, odată cu aceste alegeri la Deveselu, unde americanii au montat scutul antirachetă. Pronia hulită de democraţii americani a făcut ca în comuna amintită din Oltenia noastră, la alegerile locale recente, alegătorii să fi pus ştampila, cu bună ştiinţă, pe un candidat mort, care a şi cîştigat alegerile.