Comisia de Etică despre plagiatul demnitarilor: Malpraxisul academic să fie analizat de comisii universitare

Membrii Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti au spus, joi, că în prezent Consiliul Naţional de Etică este abilitat prin lege să se ocupe de situaţia demnitarilor, a persoanelor cu funcţie de demnitate publică în cazul suspiciunii de plagiat privind teza de doctorat.

Universitatea care a asigurat parcursul doctoral şi care a propus acordarea titlului de doctor nu mai este astfel în măsură, prin propriile Comisii de Etică, să se ocupe de examinarea suspiciunii de plagiat în cazul persoanelor care, în prezent, deţin funcţii de demnitate publică.

Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti va solicita Parlamentului modificarea acestei situaţii, apreciind că nu există niciun argument legal pentru a susţine această exceptare a demnitarilor de la examinarea malpraxisului academic.

Profesorul Dumitru Sandu a declarat că se doreşte schimbarea a "ceva ce nu merge" sau "merge prost" şi care are efect atât asupra universităţii, cât şi asupra spaţiului public.

"S-a creat un mit legat de plagiatul demnitarilor, pe care îl găseşti în mass-media cu mare frecvenţă: «singura instituţie abilitată să examineze cazurile demnitarilor este CNE». Nu este aşa, sunt două documente de bază - Legea 1/2011, unde nu apare nimic în legătură cu această unicitate a Consiliului Naţional de Etică (CNE) în rezolvarea problemelor de malpraxis la nivelul demnitarilor şi Legea 206/2004", a spus profesorul universitar.

Dumitru Sandu a explicat că "povestea a început odată cu OG 28/2011, care a introdus această temă şi care a fost preluată în spaţiul public, deşi este "nefondată şi neîntemeiată".

El a precizat că, potrivit Ordonanţei 28/2011, CNE are două tipuri de sesizări, dintre care unele se judecă în două trepte, adică sesizarea ajunge la Consiliu şi acesta o trimite la instituţia la care se presupune că a fost făcută abaterea, apoi se analizează.

Dumitru Sandu a explicat că apare un paragraf în care se precizează că se exceptează de la această procedură în două trepte membrii comisiilor de etică din universităţi, conducătorii de instituţii de cercetare-dezvoltare, dar şi personalul cu funcţie de demnitate publică.

"De ce era nevoie să fie rezolvat astfel cazul demnitarilor care pot avea probleme de plagiat? Nu există temei juridic pentru a limita intervenţia CNE, ca «singurul organism abilitat». S-au creat o serie întreagă de practici care sunt extrem de contraproductive pentru mediul intelectual. Ministerul Educaţiei ia în seamă propunerea pe care o face CNE, deşi acesta nu are un cod etic, deciziile în legătură cu posibilul plagiat se iau impredictibil. Cazul Oprea, celeritate în câteva zile, cazul Olguţa Vasilescu, au trecut de mult cele 90 de zile care trebuiau avute în vedere pentru luarea deciziei", a mai spus Dumitru Sandu.

Profesorul universitar a mai arătat că în cazul Oprea a apărut o altă idee, respectiv "că aşa erau vremurile" sau că nu exista un ghid de realizare a temelor de doctorat la vremea respectivă.

"Am folosit nume, dar nu ne interesează numele, ci schimbarea unei situaţii juridice care este contraproductivă (...) De ce ghid ai nevoie când ai acolo conducătorul de doctorat, care este ghidul viu", a spus Dumitru Sandu.

Acesta a subliniat că trebuie să se renunţe, în articolul de lege, la privilegierea demnitarilor în materie de judecare a lucrărilor de doctorat.

"Dacă nu facem acest lucru, astfel de exemple devin modele şi nu mai poate nimeni să controleze lucrurile", a adăugat profesorul universitar.

Astfel, Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti propune eliminarea articolului 4^2 din Ordonanţa 28 din 31 august 2011 pentru modificarea şi completarea Legii 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare.

În opinia membrilor Comisiei, acest articol este total discriminatoriu şi contradictoriu, explicând că dacă universitatea asigură şi certifică parcursul doctoral, atunci demnitarii ar trebui să poată fi judecaţi pentru tezele lor de doctorat de către universităţile care i-au pregătit în cadrul şcolilor doctorale.