Comisia Europeană: Doar în 13 la sută din totalul cazurilor DNA, judecate de instanţe, s-au aplicat achitări

În ce priveşte caracterul disuasiv al deciziilor judiciare împotriva corupţiei, sursa citată arată că Rapoartele MCV au subliniat în mod constant importanţa urmăririi penale efective şi a sancţiunilor disuasive în abordarea problemei corupţiei la nivel înalt.

În ultimii cinci ani, a existat o creştere substanţială atât a numărului de condamnări definitive, cât şi nedefinitive în cazurile de corupţie investigate de DNA, notează raportul tehnic ce însoţeşte Raportul Comisiei Europene privind progresul României în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV).

"O creştere majoră a numărului hotărârilor judecătoreşti poate fi observată în special în 2011, în urma unei serii de măsuri legislative şi administrative luate în vederea accelerării procedurilor în faţa instanţei. Doar 13 la sută din totalul cazurilor judecate de instanţe s-au finalizat cu achitări, unele dintre aceste achitări rezultând din dezincriminarea anumitor infracţiuni. În opinia experţilor, consultaţi de către Comisie, aceasta s-a datorat abordării profesioniste şi viguroase din partea DNA", susţine sursa citată.

Caracterul disuasiv al acţiunii judiciare se bazează şi pe urmărirea efectivă, pe sechestrarea şi confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni. Între 2008-2011, DNA a estimat prejudicii de 1,13 miliarde euro în cauzele care au ajuns în faţa instanţei. Procurorii au sechestrat în perioada de referinţă bunuri în valoare de 532 milioane de euro. În 2011, DNA a emis ordine de sechestrare pentru bunuri în valoare de 212 milioane euro şi a sechestrat efectiv 167 milioane euro. În acelaşi an, instanţele au dispus ca inculpaţii condamnaţi să plătească daune în valoare de 33, 3 milioane euro către autorităţile publice şi companiile de stat. 14,7 milioane euro au fost restituite benevol de către inculpaţi în timpul investigaţiilor sau al judecăţii, în timp ce alţi 1,9 milioane euro au fost restituiţi mituitorilor care au denunţat fapta de mită. Oricum, aparte de aceste compensaţii către părţile civile, în cauzele de corupţie instanţele au dispus confiscarea a doar 320.000 de euro. Mai mult, nicio informaţie nu este disponibilă cu privire la suma efectiv recuperată de către autorităţile financiare.

Confiscarea de la terţe părţi rămâne problematică, neexistând o viziune comună a practicienilor, despre cum ar trebui să se procedeze în acest domeniu. Prevederea constituţională potrivit căreia originea licită a proprietăţii este prezumată, contribuie în continuare la o practică neunitară şi la o abordare prudentă faţă de alte forme de confiscare, se mai arată în document.

Totodată, sursa citată spune că în timp ce Agenţia Naţională de Integritate poate sprijini şi a sprijinit DNA în urmărirea averilor nejustificate ale funcţionarilor public, ANI nu poate urmări bunurile transferate către terţe părţi şi nici să îngheţe în mod independent bunurile.

O nouă lege cu privire la confiscarea extinsă a averilor a fost adoptată de Parlament în 2012. Această lege ar putea contribui la caracterul disuasiv al sancţiunilor şi la o schimbare de mentalitate. Aceasta ar putea, de asemenea, duce la o mai proactivă aplicare a legii în realizarea investigaţiilor judiciare financiare şi la recuperarea activului.