Copiii cu autism, trataţi în premieră în "camera viselor", de luni, la Spitalul Gorgos din Capitală

Spitalul de Psihiatrie "Constantin Gorgos" din Capitală este prima unitate sanitară din ţară care beneficiază de un astfel de spaţiu, a declarat agenţiei MEDIAFAX dr. Luminiţa Mihai, şeful Centrului de îngrijire pentru copii cu tulburări de spectru autist din unitate.

Terapia Snoezelen, denumită şi terapie multisenzorială, este folosită în special pentru tratarea copiilor cu dizabilităţi mintale, dar şi a altor suferinţe, a explicat prof. univ. dr. Krista Mertens din Germania, care a venit în România la Spitalul Titan pentru a pregăti prima echipă de specialişti ce va lucra în terapia Snoezelen.

Terapia are loc într-o cameră special echipată, în care sunt folosite lumina, sunetul, mirosurile, texturile, imaginile şi muzica, pentru a induce stimulări senzoriale copiilor cu autism. Copiii declanşează ei înşişi imaginile sau sunetele respective, ceea ce le captează interesul, le activează memoria, le stimulează coordonarea ocul-motorie, îi ajută să facă legătura cauză - efect şi le creează impresia că au control asupra mediului alături de o senzaţie de relaxare.

”Numele porneşte de la un termen care are o rezonanţă cel puţin ciudată, şi anume Snoezelen. Nu este un termen foarte academic. De fiecare dată când este pronunţat are o rezonanţă cel puţin comică, dacă nu cumva chiar ciudată şi nu prea poate fi luat în serios. Acesta a fost inventat în 1978 în Olanda şi, practic, reprezintă o combinaţie, un amestec între doi termeni proveniţi din limba engleză, care înseamnă exact acelaşi lucru: a trage un pui de somn, a dormita sau a visa", a început povestea pentru MEDIAFAX dr. Krista Mertens.

Potrivit specialistei, tehnica era aplicată doar persoanelor care aveau dizabilităţi mentale grave sau care nu se puteau deplasa, care trebuiau să stea tot timpul în pat.

"Pentru aceste tipuri de pacienţi a fost gândită această terapie, la început. Spaţiile acestea au fost amejate după criterii bine stabilite. Aici în încăpere avem un singur tub cu apă, dar de regulă în astfel de încăperi avem două sau trei astfel de tuburi. Mai sunt prezente diverse tipuri de oglinzi, un proiector care este folosit pentru a proiecta şi a viziona diverse imagini pe pereţi şi multe perdele cu fibre optice. Cel mai important element de decoraţiune în aceste încăperi îl prezintă instalaţiile şi elementele luminoase. După cum vedeţi, pe lângă aceste elemente de decoraţiuni mai există şi alte piese de mobilier foarte comode pentru a sta fie în şezut, fie întins. Noi stăm acum pe un pat pneumatic, care nu prea funcţionează în mod normal. Apa ar trebui să fie foarte caldă şi să se resimtă această căldură pe saltea. Acolo, în colţ, mai există şi alte cădiţe unde se poate sta foarte comod, perne, saltele şi alte astfel de piese de mobilier unde lumea care vine în această încăpere poate sta într-o poziţie foarte comodă cu vedere la aceste instalaţii luminoase", explică medicul din Germania.

Doi ani mai târziu, după ce aceste încăperi au fost pentru prima dată amenajate şi după ce le-a vizitat în Olanda, Krista Mertens s-a gândit că ar putea folosi acest tip de terapie nu numai pentru persoanele cu dizabilităţi mentale grave, ci şi pentru alte categorii de persoane, de exemplu la grădiniţă, pentru copii de şcoală primară sau pentru diverse categorii de copii care suferă de tulburări sau afecţiuni de tip social sau emoţional, cu precădere în pedagogia specială.

Potrivit Kristei Mertens, care zeci de ani a lucrat la Universitatea Humboldt din Berlin, pe de o parte terapia se concentrează asupra ameliorării tulburărilor de atenţie sau a tulburărilor de concentrare de care suferă unii copii, iar pe de altă parte este folosită pentru a-i determina pe copii să scape de unele temeri pe care le au.

De asemenea, la ”camera viselor” apelează şi adulţi, care încearcă astfel să scape de stres şi de epuizare, dar şi persoane în vârstă care suferă de diverse forme de demenţă, inclusiv Alzheimer.

"Prin această terapie încercăm să readucem aminte persoanelor respective, să redeşteptăm memoria, să facem ca persoanele respective să aibă din nou contact mai apropiat cu familia. Pentru acele persoane care preponderent nu se pot mişca, au o mobilitate redusă, am conceput şi cărucioare Snoezelen. Acestea sunt un fel de piese de mobilier cu diverse dispozitive anexate, care se aşază lângă patul persoanei (...) În Germania avem peste 2.000 de astfel de încăperi Snoezelen. Cu toate acestea. nu peste tot personalul este instruit corespunzător. Prin urmare, a trebuit să dezvoltăm un concept de formare, iar prin aceste cursuri de instruire şi de formare încercăm să facem astfel încât persoanele care folosesc aceste spaţii chiar să aibă o experienţă pozitivă şi chiar să putem contribui la un proces de îmbunătăţire a sănătăţii", a adăugat Mertens.

Potrivit acesteia, foarte multe persoane sau instituţii achiziţionează echipamente şi amenajează încăperi pentru această terapie, dar nu ştiu să le folosească.

”Asta este problema majoră cu care ne confruntăm. În cazul copiilor autişti este într-adevăr o problă majoră, în sensul că aici trebuie depusă cea mai mare muncă, este munca cea mai dificilă. Pentru ca respectivul copil să aibă parte de un tratament corespunzător, eu, personal, trebuie să am cunoştinţe de specialitate în acest domeniu. Apoi, mai trebuie să am câteva date biografice despre copil, să ştiu ce îi place şi ce nu-i place, ce respinge în totalitate. Când acest copil pătrunde în spaţiu, trebuie să îl las să îşi aleagă colţul sau locul care îi place cel mai mult sau unde se simte cel mai bine, cel mai în siguranţă. Există posibilitatea ca acelaşi copil care suferă de autism să stea să-şi aleagă acelaşi loc timp de trei, patru, cinci şedinţe sau cinci săptămâni la rând şi să nu pot să fac nicio altă modificare în acest sens”, mai spune Krista Mertens.

În ceea ce priveşte dotările pentru astfel de încăperi, aceasta spune că în Germania există şase firme, iar pe întreg mapamondul alte zece care comercializează astfel de echipamente, însă în aceste tipuri de încăperi nu trebuie să existe un exces de stimuli, fiind necesare maximum şase obiecte.

În "camera viselor" amenajată la Spitalul de Psihiatrie "Constantin Gorgos" din Capitală există un proiector la care pot fi ataşate diverse tipuri de discuri, ce au imprimitate imagini de tipuri variate - cu flori, cu animale, diverse obiecte sau peisaje. În încăpere mai există un covoraş pe care sunt aşezaţi copiii cu vârste foarte mici, care sunt atraşi de steluţele ţesute pe acest covor, în timp ce ascultă o poveste. De asemenea, în încăpere mai există perdele luminoase, din fibră optică, precum şi un tub de apă.”Pot să setez dimensiunea bulelor, mici sau mari. La cele mari se produce un pic mai mult zgomot de fundal şi, de asemenea, pot să setez culorile dorite. Scopul acestui echipament este de a linişti - sunetul produs de bulele de apă este liniştitor, iar, pe de o altă parte, dacă mă aşez cu spatele la acest tub voi simţi vibraţiile pe care le produce. De asemenea, copiii, de exemplu, pot urmări cum bulele se ridică şi cum îşi schimbă culoarea”, mai explică medicul din Germania.

În opinia acesteia, spaţiul amenajat la Spitalul Gorgos din Capitală este ideal pentru copiii cu tulburări din spectrul autist, care pot fi trataţi acolo începând de luni.

”Eu îmi închipui că locul acesta ar fi un loc ideal pentru a se crea un centru de cercetare cu aplicabilitate pe spectrul autism, pentru că aveţi tot ceea ce vă trebuie, aveţi spaţiu, aveţi cadrele medicale, aveţi terapeuţi ocupaţionali, deci s-ar putea crea acest centru special amenajat în scopuri de cercetare. Spaţiul se poate folosi imediat. Odată ce se termină această instruire, personalul poate folosi imediat echipamentul şi spaţiul în sine. Urmează practic un al doilea şi un al treilea curs de formare. Şi grupul de persoane pe care le-am instruit, zece cred că sunt la număr, a fost un grup deosebit, personalele au fost foarte atente, au fost foarte receptive, aşadar un grup bun care va putea să înceapă treaba”, a conchis profesorul german.