Copiii nu mai au încredere în adulţi şi devin din ce în ce mai sceptici

Copiii devin din ce în ce mai smart şi nu iau de bun ce le spun adulţii.
Oricât de mici, aceştia aleg să pună la îndoială ce le spun părinţii sau profesorii şi caută singuri dovezi ce pot valida sau invalida informaţiile primite de la adulţi.
Două studii noi arată cât s-au schimbat noile generaţii în ceea ce priveşte primirea de informaţii „nerumegate” şi valide doar pentru că vin de la un adult, adică întruchiparea autorităţii.

3397 afișări

Imaginea articolului Copiii nu mai au încredere în adulţi şi devin din ce în ce mai sceptici

Copiii învaţă singuri prin metoda observaţiei şi experimentare. Ei învaţă, de asemenea, din ceea ce le spun alte persoane, în special adulţii şi alte figuri de autoritate, cum ar fi părinţii, rudele şi profesorii: absorb informaţii, dar mai ales comportamente, ca un burete. Iar atunci când micuţii află ceva ce li se pare surprinzător, caută informaţii suplimentare punând întrebări sau „explorând” afirmaţiile adulţilor.

Cercetările anterioare arată că explorarea de către copii a afirmaţiilor adulţilor variază în funcţie de vârstă, copiii de peste şase ani fiind mai predispuşi să caute informaţii suplimentare decât cei de patru şi cinci ani. Cu toate acestea, există cercetări limitate cu privire la motivele pentru care copiii caută informaţii ca răspuns la faptul că adulţii le spun ceva ce pentru ei este surprinzător. Un nou studiu publicat în Child Development de către cercetători de la Universitatea din Toronto şi Universitatea Harvard îşi propune să răspundă la această întrebare.

Cercetarea arată că, pe măsură ce copiii cresc, ei devin mai sceptici privind informaţiile privite de la adulţi. Acest lucru explică de ce copiii mai mari sunt mai predispuşi să verifice afirmaţiile şi sunt mai vehemenţi în ceea ce priveşte explorarea. Ca expertă în Educaţie, pot pune că această schimbare este una bună.

Pe parcursul a două studii preînregistrate, cercetătorii şi-au propus să clarifice dacă şi de ce copiii explorează afirmaţii surprinzătoare auzite/ primite de la adulţi.

„Sunt încă multe lucruri pe care nu le ştim”, a declarat Samuel Ronfard, profesor asistent la Universitatea din Toronto şi director de laborator la Childhood Learning and Development (ChiLD) Lab. „Dar, ceea ce este clar este că copiii nu cred tot ceea ce li se spune. Ei se gândesc la ceea ce li s-a spus şi, dacă sunt sceptici, caută informaţii suplimentare care ar putea confirma sau infirma ceea ce li s-a spus”.

Ce arată cele mai noi studii

În primul studiu, care a fost efectuat faţă în faţă în perioada septembrie 2019 şi martie 2020, au fost recrutaţi 109 copii cu vârste cuprinse între patru şi şase ani din zona Greater Toronto Area, Canada. Părinţii a 108 dintre cei 109 copii au raportat etnia copilului lor: 49% şi-au descris copilul ca fiind alb, 21% de etnie sau rasă mixtă şi 19% din Asia de Sud-Est. Aproape toţi părinţii au răspuns la întrebări despre trecutul lor educaţional, 18% dintre copii având părinţi care nu au urmat studii universitare, 34% având un părinte care a urmat studii universitare şi 48% având doi părinţi care au urmat studii universitare.

Copiilor li s-au prezentat trei obiecte familiare: o piatră, o bucată de material asemănător cu un burete şi un sac de joc. Un experimentator a început prin a-i întreba pe copii: „Crezi că această piatră este tare sau moale?”. Toţi copiii au afirmat că piatra era tare. Copiii au fost apoi repartizaţi la întâmplare, să li se spună ceva care să contrazică convingerile lor despre lume („De fapt, această piatră este moale, nu tare”) sau să li se spună ceva care să le confirme intuiţia („Aşa este, această piatră este tare”).

După aceste afirmaţii, toţi copiii au fost întrebaţi din nou: „Deci, crezi că această piatră este tare sau moale?". Aproape toţi copiii care au auzit afirmaţii care se aliniau cu convingerile lor au continuat să emită aceeaşi judecată ca înainte: că piatra era tare. În schimb, puţini dintre copiii cărora li s-a spus că piatra era moale au continuat să facă aceeaşi judecată ca înainte.

Experimentatorul le-a spus apoi copiilor că trebuie să părăsească încăperea pentru un apel telefonic şi i-a lăsat pe copii să exploreze obiectul pe cont propriu. Comportamentul copiilor a fost înregistrat video. Studiul a constatat că majoritatea copiilor, indiferent de vârstă, s-au implicat în testarea unor afirmaţii surprinzătoare. Autorii au emis ipoteza că diferenţele de vârstă raportate anterior în ceea ce priveşte explorarea de către copii a afirmaţiilor surprinzătoare ar putea reflecta evoluţiile în capacitatea copiilor de a folosi explorarea pentru a testa afirmaţii mai complexe. De asemenea, s-ar putea ca, odată cu creşterea în vârstă, motivaţia din spatele explorării copiilor să se schimbe, copiii mai mici explorând pentru că au crezut ceea ce li s-a spus şi au vrut să vadă evenimentul surprinzător, iar copiii mai mari explorând pentru că au fost sceptici cu privire la ceea ce li s-a spus.

Copiii pun la îndoială ce le spun adulţii

În cel de-al doilea studiu, care s-a desfăşurat între septembrie şi decembrie 2020, au fost recrutaţi 154 de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 7 ani din aceeaşi zonă ca şi în primul studiu. Părinţii a 132 dintre cei 154 de copii şi-au raportat etnia ca fiind 50% albă, 20% de etnie sau rasă mixtă şi 17% din Asia de Sud-Est. Aproape toţi părinţii au răspuns la întrebări despre trecutul lor educaţional, 20% dintre copii având părinţi care nu au urmat studii universitare, 35% având un părinte care a urmat studii universitare şi 45% având doi părinţi care au urmat studii universitare.

Pe platforma online Zoom (din cauza restricţiilor Covid-19), un experimentator şi-a împărţit ecranul şi a prezentat fiecărui copil participant opt viniete. Pentru fiecare vignetă, copiilor li s-a spus că adultul a făcut o afirmaţie surprinzătoare (de exemplu, „Piatra este moale” sau ”Buretele este mai tare decât piatra”)şi au fost întrebaţi ce ar trebui să facă un alt copil ca răspuns la această afirmaţie şi de ce ar trebui să facă asta. Rezultatele indică faptul că micuţii mai mari (copii de şase şi şapte ani) au fost mai predispuşi decât copiii mai mici să sugereze o strategie de explorare adaptată la afirmaţia pe care au auzit-o (adică să atingă piatra în primul exemplu, dar să atingă piatra şi buretele în al doilea exemplu).

Rezultatele arată, de asemenea, că, odată cu creşterea în vârstî, copiii justifică tot mai mult explorarea ca mijloc de verificare a afirmaţiei surprinzătoare a adultului. Aceste constatări sugerează că, pe măsură ce copiii cresc, chiar şi atunci când au aceeaşi probabilitate de a se angaja în explorarea afirmaţiilor surprinzătoare, ei devin mai conştienţi de îndoielile lor cu privire la ceea ce le spun adulţii şi, ca urmare, explorarea lor devine mai intenţionată, mai bine direcţionată şi mai eficientă.

ULTIMELE ȘTIRI

Vezi mai multe articole din categoria social

Citește pe alephnews.ro: Adrian Sârbu: Klaus Iohannis, cel care a nesfințit Calendarul Alegerilor Prezidențiale la români, ți-a rebotezat Ignatul: Ziua Renașterii Porcilor

Citește pe www.zf.ro: S-a terminat cu sunatul după doctori, vânatul de programări şi aşteptatul. 2025 va fi anul revoluţiei tehnologice şi în sănătate. Ce vor putea face pacienţii în viitorul apropiat. VIDEO

Citește pe www.zf.ro: Cum poate România să ajungă o forţă în regiune şi să lase în urmă toţi vecinii

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Taguri:: copii,; adulti,; studiu,; parinti,; educatie

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.