Educaţia sexuală, punct de cotitură între ce vor părinţii şi ce spune curricula. De ce denumirea nu este „cea mai adecvată”

Iulian Cristache e preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi şi spune că proiectul adoptat de parlamentari e în plus. Dacă nu ştiai, îţi explică el, copilul tău are, deja, în curriculă, un astfel de program, „educaţie pentru sănătate”, doar că e ţinut la sertarele catedrelor de către directori, pentru a lăsa profesorii să îşi completeze orele cu alte materii. Iulian consideră necesar astfel de subiect pentru cei mici, dar nu predată de profesorul de sport sau de matematică. Totuşi, el spune că denumirea de „educaţie sexuală” nu e cea mai adecvată.

 

„Avem nevoie de educaţie sexuală, la ciclul gimnazial, cu o curriculă adaptată în funcţie de vârstă, adaptată şi predată de către profesionişti, pentru că avem situaţii când nu avem profesionişti, şi nu de către profesorul de sport, de matematică. Este nevoie, atât timp cât elevul este minor, de acordul  părintelui. Mi se pare un pic cam mult să-mi spui că vii cu o disciplină cu denumirea „educaţie sexuală”,  ci la ciclul primar, putem vorbi despre educaţie despre sănătate, astfel încât copiii să fie învăţaţi cum să îşi igienizeze corpul”, spune preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi.

 

„Avem un opţional care se numeşte educaţie pentru sănătate, de peste 10 ani şi care nu este adus la cunoştinţa părinţilor. Nu e adus la cunoştinţa părinţilor nu pentru că nu ar avea cine să îl predea, ci pentru că domnii directori nu vor să le aducă la cunştinţă, astfel încât are posibilitatea să completeze nişte norme didactice ale profesorilor de alte discipline.”