Copilul în instanţă, un teren fragil care ridică probleme speciale pentru specialişti

Preşedintele Tribunalului Bucureşti, Laura Andrei, a declarat, în cadrul dezbaterii cu tema "Necesitatea expertizei psihologice a copilului şi familiei în procesul de stabilire a condiţiilor exercitǎrii autorităţii părinteşti", că magistraţii specializaţi în acest domeniu şi-au dat seama că au nevoie să-şi dezvolte abilităţi particulare în relaţionarea cu minorii în procedurile judiciare.

"Judecătorii noştri sunt extrem de preocupaţi de această arie. Avem magistraţi specializaţi în soluţionarea cauzelor cu minori şi de familie, iar ei şi-au dat seama că le trebuie şi un alt gen de mijloace care să îi ajute în a stabili contactul cu minorii în procedurile judiciare. Sper că psihologii ne vor ajuta să relaţionăm şi să înţelegem mai bine psihologia acestora şi, nu aş vrea să fiu răutăcioasă, şi psihologia unora dintre părinţi, care, pe fondul procedurilor mai relaxate şi a dispoziţiilor moderne în materie de familie, au ajuns să derapeze destul de mult în ceea ce priveşte mijloacele legale pe care le utilizezaă şi felul în care înţeleg să apeleze la acestea pentru a relaţiona şi a-şi păstra copiii lângă ei", a declarat preşedintele Tribunalului Bucureşti.

Preşedintele Colegiului Naţional al Psihologilor din România, Mihai Aniţei, a transmis magistraţilor că munca lor se desfăşoară "într-un teren extrem de fragil al vieţii de familie", unde cel care suferă cel mai mult este copilul.

"Suntem datori cu toţii să facem tot ce putem ca el să sufere cât mai puţin. Orice act de separare este o traumă, dar trebuie să facem ca ea să fie cât de cât suportabilă, cât de cât bine raţionalizată şi să facem în aşa fel încât la această traumă să nu contribuie şi psihologii", a spus Aniţei.

Profesorul Tudorel Butoi, membru în Consiliul Director al Institutului de Psihologie Judiciară, a recunoscut că, de-a lungul carierei sale de procuror criminalist, a simţit chiar frică atunci când a trebuit să interacţioneze cu copii.

"În calitate de procuror criminalist, de peste 30 de ani, speţele de la Poliţia Capitalei în care am fost implicat şi care aveau minori victime, minori martori, minori infractori ne-au creat mari probleme, inclusiv sentimentul de teamă, pentru că este foarte greu să fii stăpân pe un teren fragil. Emotivitate, labilitate, teama faţă de major, persistenţa încă în lumea ludică, unde lururile încă nu sunt dezvoltate, discernământul sărac, comportamentul duplicitar actoricesc ne-au creat mari probleme", a spus Tudorel Butoi.

El a subliniat că aportul psihologilor este extrem de important, fiind un sprijin pentru preşedintele de instanţă şi pentru judecătorul de caz.

Butoi a criticat tendinţa Ministerului de Justiţie de a "înregimenta specialişti", precizând că adevăraţii experţi sunt cei recunoscuţi de breaslă.

"Experţii sunt chemaţi să se înregimenteze în experţii Ministerului Justiţiei, care îi botează, îi califică şi le taie buricul. Expertul este expert numit de breaslă. Judecătorii trebuie să facă un efort de mentalitate şi un efort de înţelegere profundă a problematicii astfel încât să accepte specialistul din afara instituţiei (...). În cadrul Institutului de Psihologie Judiciară formăm a treia generaţie de psihologi clinicieni şi psihologi judiciarişti. (...) Noi când vrem să convingem instanţa de o realitate psihologică mergem în doctrină, în tratat, în citat, nicio afirmaţie nu e gratuită. Ceea ce găsiţi azi însă, sunt nişte poveşti deranjante din punct de vedere al acurateţii ştiinţifice, care vin din partea aşa-zisei anchete sociale care face şi profilul psihologic, al copilului şi al părintelui, şi cum stau ei cu veniturile, toate într-o maioneză, într-o povestioară care ar putea fi făcută de oricare alt cetăţean. În specialitatea noastră, elaborăm un raport care răspunde exigenţelor cu care instanţele sunt obişnuite", a mai spus Tudorel Butoi.

Judecătorul Cristiana Crăciunescu, şeful catedrei Dreptul familiei din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, a explicat că în cauzele de divorţ cu copii pot fi situaţii foarte delicate din cauza raporturilor foarte încordate dintre părinţi, situaţii în care copiii sunt traumatizaţi.

"De regulă, în cauzele de divorţ nu se fac expertize psihologice. Codul civil şi legislaţia în vigoare prevăd realizarea unui raport de anchetă psiho-socială care intră în competenţa autorităţii tutelare, însă această autoritate nu are psihologi în schemă, iar aceste rapoarte sunt, de cele mai multe ori, total insuficiente şi realizate neprofesionist. Şi atunci, în situaţiile în care există elemente, indicii că problemele sunt foarte traumatizante pentru copil, situaţia este foarte delicată şi soluţionarea este dificilă, judecătorii apelează la psihologii DGASPC, care fac nişte expertize mult mai complexe şi care sunt de real ajutor judecătorului", a explicat Crăciunescu.

Ea a subliniat importanţa muncii de echipă în cauzele cu minori, judecătorul fiind obligat să lucreze cu psihologi, cu educatori, cu asistenţi sociali, cu toţi cei care se implică în protecţia drepturilor copilului.

"Ne interesează să facem evaluarea psihologică a copiilor, să surprindem aspectele emoţionale care sunt perturbate în cazul divorţului, să identificăm nevoile specifice ale copilului în funcţie de nivelul lui de dezvoltare cognitivă şi emoţională şi să surprindem relaţiile care se stabilesc între copil şi părinte, cum îşi reprezintă copilul fiecare dintre părinţi. (...) Copiii sunt victime ale conflictelor dintre părinţi, ei sunt prinşi la mijloc. Unul dintre părinţi poate crea o alianţă cu copilul împotriva celuilalt, chiar îl poate denigra pe celălalt părinte şi se vorbeşte tot mai mult de alienarea parentală, care este o realitate şi care îi crează un mare rău copilului din punct de vedere emoţional şi al dezvoltării personalităţii lui viitoare", a explicat psihologul Elena Vladislav, clinician şi formator în cadrul Institutului de Psihologie Judiciară şi lector universitar în cadrul Facultăţii de Psihologie din Universitatea Bucureşti.

Psihologul Jeni Chiriac a spus că este important ca, atunci când un copil trebuie să fie audiat în instanţă, să fie pregătit de acasă.

"Acest demers se pregăteşte încă de acasă, încă de la persoanele cu care copilul petrece cel mai mult timp. În momentul în care adultul îi explica ce se întâmplă şi ce urmează, acest copil este pregătit. Dar sunt foarte mulţi părinţi care, angrenaţi în conflictele şi în situaţia de criză generată de separare şi de toate conflictele anterioare, nu reuşesc să explice corect. Şi atunci copilul e lăsat pe cont propriu şi, din acest motiv, atunci când ajunge într-o instanţă contează şi depinde foarte mult de calitatea umană a judecătorului şi de felul în care acesta reuşeşte să se raporteze la copil. Aici este un teren unde este necesară colaborarea interdisciplinară. Un judecător poate hotărî dacă este necesară prezenţa unui psioholog în cadrul acelui dialog", a explicat psihologul.

Pe de altă parte, Jeni Chiriac a arătat că judecătorii sunt pregătiţi în tehnicile de interogare, de dialogare cu un copil şi nu trebuie "hiperbolizată trauma asociată cu vizita posibilă a unui copil în camera judecătorului", care este un mediu securizant în care copilul ar putea găsi chiar "o oază de linişte" în absenţa conflictelor de acasă.