Sistemul de educaţie din România este măcinat de ani de zile de probleme majore. 28 de miniştri ai educaţiei am avut de la Revoluţie încoace, fiecare venind cu promisiuni şi reforme, care în practică nu au reuşit să rezolve cu adevărat hibele acestui sistem învechit şi care nu dă randament. Acum, odată cu epidemia de COVID-19, problemele au ieşit din nou la suprafaţă şi ne-a arătat că educaţia este mai bolnavă ca oricând.
Bogdan Florian, co-autor al raportului: Spre deosebire de anii anteriori, Ministerul cunoasţe foarte bine situaţia. Noi am făcut referire la sistemul informatic statistic folosit de Ministerul Educaţiei.
Bogdan Florian şi Sebastian Ţoc sunt cadre didactice universitare care predau împreună cursul de Politici Educaţionale în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Bucureşti. În urma cercetărilor, ei au redactat un raport care face o radiografie a sistemului educaţional românesc din prezent, în contextul epidemiei de COVID-19.
Bogdan Florian, co-autor al raportului:Principalele lucruri pe care le-am identificat şi pe care am insistat sunt legate de în special de aspectele sanitare şi igienice, care reprezintă o provocare în această perioadă şi sunt foarte importante şi pe aspecte legate de situaţia socio economică a familiilor din România şi implicit a copiilor.
În România 1 din 3 copii se află în risc de sărăcie, lucru care le afectează performanţele şcolare, spun cercetătorii. Statul ar trebui să oferă sprijin famiilor nevoiaşi care vor să-şi trimită copii la şcoală, iar reformele din educaţie ar trebui să vizeze diminuarea inegalităţilor sociale. Şi profesorii din învăţământul preuniversitar au remarcat problema diferenţelor de oportunităţi între elevi.
Vasile-Cezar Hărăţu, profesor de Limba şi literatura română: Mi se pare extrem de urgentă implementarea măsurii privind impactul economic asupra familiilor elevilor. Această măsură, odată aplicată ar avea recul asupra tuturor celorlalte compartimente puse în discuţie.