Coşmarul unei românce pe care familia a vândut-o la fragedă vârstă face vâlvă în Italia. Nu-şi ştie numele real şi nici când s-a născut

Ajunsă de copil în Italia împreună cu nişte romi pe care îi credea unchii săi din partea mamei, a reuşit să scape şi să-şi întemeieze o familie.

Este povestea Evei (sau Eda) Alina Marin (nici măcar nu ştie dacă acesta este într-adevăr numele real), vândută, cel mai probabil, de către părinţii pe când avea doar 7 ani unui cuplu de romi. Împreună cu noua ”familie”, plecând din România, a ajuns în Germania, apoi în Franţa şi, în cele din urmă, în Italia, la Torino.

Au tratat-o ca pe o servitoare şi au obligat-o să cerşească, să spele geamuri la semafoare şi să fure. Dar Eva, care nu-i va uita niciodată pe ceilalţi doi copii care au fost cu ea, cel mai probabil vânduţi de alte familii, după opt ani de chin refuză viaţa care îi era propusă. A fugit, a cerut ajutorul călugăriţelor vicentine din Via Nizza şi, prin intermediul asistenţilor sociali, a ajuns într-o comunitate din Val Cerrina.

Anii trec, Eva află sentinţa torţionarilor, începe să muncească, ţine în mâini un certificat de naştere cu numele ei şi obţine un paşaport de la ambasada României de la Roma. Doi ani mai târziu, când a cerut reînnoirea paşaportului, Eva a descoperit că certificatul de naştere corespundea unei alte persoane şi că nici data (20 august 1983) nu părea să fie data sa de naştere.

"Nu ştiu cine sunt. Eram prea mică pentru a avea amintiri precise. Pot să spun că atunci când mi-am sărbătorit ziua de naştere a fost cald... Din 2002, când au găsit în România o femeie căreia îi "aparţineau" datele care îmi fuseseră atribuite, nu mai am identitate. Mi se spunea Eda, sunt sigură de asta, dar nu mai pot spune nimic“, mărturiseşte fata, citată de Prima Chivasso.

„Pentru mine, de fiecare dată, este o rană enormă: nu pot avea documente, iar atunci când reuşesc să le obţin, acestea durează doi ani, nu-mi pot reînnoi permisul de conducere, nu pot merge la un medic de familie sau să-mi înscriu copiii la şcoală. Am lucrat la o firmă, la Casale, apoi, când au apărut dificultăţile cu documentele, am fost concediată de pe o zi pe alta şi aproape sigur nu voi vedea nici un ban din contribuţiile plătite, legate de un cod fiscal pe care nu-l mai am“, mai spune românca fără identitate.

„O soluţie ar putea fi să mă declar "apatridă", dar în unele documente apar ca fiind născută în România, chiar dacă ambasada nu a reuşit să mă identifice şi nu mă recunoaşte ca cetăţean al său, şi, prin urmare, acest lucru este imposibil", mai zice femeia.

Publicaţia italiană a luat legătura cu Ambasada României la Roma şi cu Consulatul General al României la Torino.