Ca să scape de izolarea din celule, după ce au fost condamnaţi la închisoare, sute de botoşăneni au optat să presteze muncă în folosul comunităţii în 97 de instituţii de judeţ nominalizate, într-o bază de date la nivel naţional: 77 primării, 5 muzee, 2 case memoriale, centre de octrotire, biserica parohiala, Casa de Pensii, un grup şcolar, Biblioteca Judeţeană şi Direcţia de Drumuri şi Poduri.
98% din activităţi sunt de tip edilitar-gospodăreşti – curăţarea străzilor şi parcurilor, vopsirea băncillor, curăţarea zăpezii de pe trotuare. Numai judecătorii stabilesc unde muncesc cei condamnaţi, în funcţie de gravitatea faptei comise. Judecătorii nu-i pot condamna la muncă forţată pe infractori, dacă aceştia nu doresc.
Dacă un condamnat trebuie să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, poate să o facă şi într-o lună sau în opt zile dacă cel condamnat munceşte câte 8 ore pe zi.
Judecătorii trebuie să ia în considerate şi pregătirea profesională a celor condamnaţi. Foştii funcţionari publici şi cadrele didactice pot munci în arhivare, la supravegherea sălilor de lectură de la bibliotecă sau chiar la restaurarea unor exponate de muzee sau case memoriale.