România a trăit cam mereu vremuri interesante. De ce nu ar fi fost anul 2017 un an interesant pentru justiţia din Românie din moment ce a fost atât de interesant pentru toată societatea românească. Dar, din păcate, nu pot să nu remarc că justiţia de 28 de ani traversează perioade interesante, pentru că ştiţi cu toţii că din 4 în 4 ani a început sau s-a finalizat ceea ce în opinia unora însemnă reforma justiţiei. Rezultatele? Cred că le vedeţi cu toţii. Legi multe, neclare şi imperfecte, instanţe supraaglomerate, lipsă de infrastructură, sistem haotic al căilor de atac, noi Coduri, n-a fost scutit nici cel penal, nici cel civil, care au avut drept efect prelungirea procedurilor, afectarea dreptului la judecată în termen rezonabil şi mai cu seamă crearea unei noi practici neunitare. Nu pot să accept ideea că nimeni nu s-a gândit la destinatarul final al oricărei reforme, şi anume cetăţeanul”, a declarat preşedintele ÎCCJ, Cristina Tarcea, la bilanţul Parchetului General.
Preşedintele instanţei supreme a precizat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se confruntă cu lipsa unui spaţiu adecvat.
„Am constatat faptul că a fost finalizat dosarul Hexi Pharmă. Mă rog la Dumnezeu să nu vină prea curând la ICCJ pentru că ÎCCJ nu are unde să-l depoziteze. Am văzut că s-a finalizat dosarul Mineriada. ÎCCJ n-are o sală unde să fie judecat. A trebuie să ne rugăm la alte instanţe de la Bucureşti pentru a ne găzdui”, a mai spus Tarcea.