CSM În 2010, un dosar aflat pe rolul instanţelor a costat 8,59 euro

Sistemul judiciar nu beneficiază de o structură bugetară unică şi omogenă. Deşi organizarea judiciară cunoaşte o reglementară unitară, fiind cuprinsă în aceeaşi Lege 304/2004, în cadrul sistemului judiciar există patru ordonatori principali de credite: Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, se arată într-un raport privind starea justiţiei, dat publicităţii de CSM.

Ministerul Justiţiei (MJ) are calitatea de ordonator principal de credite pentru instanţele judecătoreşti, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi alte instituţii subordonate. În cadrul bugetului MJ, bugetul instanţelor judecătoreşti nu se supune unor reguli de elaborare diferite şi avantajoase faţă de celelalte instituţii publice finanţate din acelaşi buget, limita de cheltuieli impusă de Ministerul Finanţelor Publice prin scrisoarea-cadru anuală în cadrul procesului de fundamentare a bugetului de stat fiind aplicată proportional la nivelul ordonatorului principal de credite.

Indiferent de creşterile sau descreşterile bugetului ordonatorului principal de credite MJ, ponderea bugetului instanţelor din acesta se află în trend descendent, ceea ce înseamnă că evoluţiile negative au afectat într-o măsură mai mare aceste bugete. Fondurile bugetare alocate de la bugetul de stat Ministerului Justiţiei sunt îndreptate către instanţele judecătoreşti în proporţie de doar aproximativ 50%, restul finanţând aparatul propriu şi celelalte instituţii subordonate financiar, astfel încât finanţarea MJ nu reprezintă niciodată gradul real de finanţare a instanţelor, consemnează documentul citat.

În opinia CSM, bugetul justiţiei trebuie împarţit în trei părţi componente distincte: bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, tribunalelor specializate şi al judecătoriilor (denumit în continuare bugetul curţilor), bugetul ICCJ şi bugetul Ministerului Public.

În bugetul curţilor, o pondere semnificativă o au cheltuielile de personal. Astfel, în România este depăşită cu mult media cheltuielilor cu salariile din bugetul total alocat instanţelor în Europa, care în 2008, potrivit cercetărilor CEPEJ2, era de 65%. România se afla pe unul din primele locuri în ce priveşte proporţia bugetului destinată cheltuielilor cu personalul, aceasta fiind, în ceea ce priveşte instanţele, de 90,46% în 2010. Această valoare este apropiată de maximul înregistrat la nivelul tuturor sistemelor judiciare din Europa în 2008, respectiv 96% în Grecia.

"Astfel, după trei ani de relativă creştere a alocaţiilor bugetare, în anul 2009 investiţiile în justiţie au cunoscut cel mai scăzut nivel, ajungându-se ca bugetul total al curţilor să coboare chiar sub valoarea din 2006. Bugetul pe 2009 reprezintă doar 68,86% din bugetul pe 2008, respectiv 91,65% din cel pe anul 2006", notează raportul citat.

În 2010 s-a înregistrat cea mai mică alocare a resurselor materiale pentru cheltuielile propriu-zise de funcţionare a instanţelor, atât în ce priveşte întreţinerea cât şi suportarea financiară a activităţilor specifice de judecată, din 2006 încoace .

Aceasta sumă reprezintă, de exemplu, doar 68,91% din bugetul executat cu acelaşi titlu în 2008 de instanţele judecătoreşti, deşi în 2010 s-a înregistrat un număr de dosare pe rolul instanţelor judecătoreşti mai mare cu 50% decât în anul 2010.

În 2008, România se afla pe locul 28 din 37 de ţări ale Europei cuprinse în cercetarea CEPEJ "Sistemele Judiciare Europene: Eficienţa şi calitatea justiţiei" în ce priveşte bugetul public alocat tuturor instanţelor pe cap de locuitor. Împreună cu Bulgaria, România ocupă ultimul loc din acest punct de vedere dintre ţările Uniunii Europene.