CSM: Mecanismul de construcţie bugetară este eronat

"În cazurile în care legea prevede avizul conform, aprobarea sau acordul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta este obligatoriu. Ca regulă, prin bugetul de stat li se aprobă anual instanţelor şi parchetelor, cu excepţia ICCJ, aproximativ 60%-70% din necesarul solicitat şi eventual avizat conform de către CSM, urmând ca prin actele normative de rectificare bugetară adoptate în decursul anului creditele bugetare să le fie majorate", se arată în document.

Procedura în sine, susţine CSM, pe lângă faptul că încalcă prevederile legale în vigoare referitoare la formarea şi adoptarea bugetelor justiţiei, nu este de natură să asigure o previzibilitate şi certitudinea acoperirii cheltuielilor necesare funcţionării sistemului judiciar.

"Indicele astfel calculat trebuie corelat cu eventualele modificări ale cuantumului drepturilor salariale, respectiv cu influenţa creşterilor bunurilor şi serviciilor pe parcursul anului, neavute în vedere la fundamentarea bugetelor. Prin urmare, mecanismul de construcţie bugetară este eronat", afirmă CSM.

În raport, CSM face anumite propuneri, astfel la capitolul "Gestionarea bugetului justiţiei", raportul consemnează: "Statul este construit pe echilibrul celor trei puteri. Aceasta ar trebui să se reflecte şi în domeniul bugetar. Dar, deşi independentă ca putere constituită în stat, puterea judecătorească depinde, contrar Constituţiei României, de un ordonator principal de credite membru al puterii executive. Faptul este cu atât mai paradoxal cu cât o altă autoritate publică judecătorească, respectiv Ministerul Public, beneficiază de independenţă financiară, deşi acesta este pus administrativ sub autoritatea ministrului justiţiei. Aceasta creează în mod evident un dezechilibru funcţional în dinamica funcţionării independente a puterii judecătoreşti, precum şi o presiune nejustificată a puterii executive în raport cu puterea judecătorească".

Dintre cele trei puteri constituite în stat, respectiv puterea Legislativă, puterea Executivă şi cea Judecătorească, aceasta din urmă este singuracare nu beneficiază de dreptul de a forma, administra, angaja şi utiliza independent fondurile bugetare, arată sursa citată.

CSM propune descentralizarea administrării bugetului justiţiei: "Toate instrumentele universale şi regionale garantează dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe independente şi imparţiale. În plus, Convenţia Europeană privind Drepturile Omului prevede şi necesitatea soluţionării procesului într-o perioadă rezonabilă de timp. Pentru ca sistemul judiciar să funcţioneze la aceste standarde, este nevoie de o organizare adecvată. Astfel, din punct de vedere instituţional, este nevoie la nivel sistemic de protecţie împotriva imixtiunilor legislativului şi executivului, iar la nivel practic de consacrarea independenţei în chestiuni administrative, independenţei în chestiuni financiare, independenţei în luarea deciziilor şi autorităţii judecătorilor. Aceste cerinţe organizatorice sunt esenţiale pentru funcţionarea justiţiei la cele mai înalte cerinţe de performanţă".

Eficienţa administrării fondurilor publice presupune şi descentralizarea administrării financiare, astfel încât să crească rolul şi responsabilitatea corelativă a instanţelor judecătoreşti, respectiv a parchetelor de pe lângă instanţe, ca instituţii administrativ-judiciare, de a decide autonom în chestiunile administrative şi financiare. În prezent, din acest punct de vedere, instanţele sunt dependente ierarhic una de alta, iar în capătul acestei piramide este Ministerul Justiţiei, organ eminamente politic, mai arată CSM.

În ce priveşte pragul minim din PIB, CSM arată că lipsa de independenţă a puterii judecătoreşti îşi poate avea originea şi în lipsa de alocare a fondurilor bugetare la un nivel adecvat exercitării funcţiilor sale publice.

"Singura modalitate eficientă de protecţie a puterii judecătoreşti faţă de pericolul subfinanţării o reprezintă, pe lângă administrarea bugetului de către puterea judecătorească, prevederea unui procent fix minim din PIB, similar altor domenii economico - profesionale, cum ar fi sănătatea, educaţia sau armata. Această măsură legislativă, coroborată cu cealaltă măsură legată de independenţă în formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor bugetare, poate duce la înlăturarea pericolului blocării activităţii instanţelor, precum şi la satisfacerea necesităţilor sistemului de justiţie, ca serviciu public", spune CSM.

CSM subliniază faptul că prevederea în lege a unui prag minim din PIB este o măsură de garantare a independenţei instanţelor judecătoreşti şi asumare a responsabilităţii corelative..