CSM motivează avizul negativ dat pe legile justiţiei în varianta propusă de Tudorel Toader: Schimbarea procedurii de numire a şefilor DNA şi DIICOT ar crea dezechilibru

CSM a transmis Ministerului Justiţiei (MJ) hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, conţinând motivele care au fundamentat avizul negativ emis asupra proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În cadrul documentului, CSM face referire la mai multe aspecte conţinute de proiect. Unul dintre acestea se referă la procedura de numire în funcţiile de conducere de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ), Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).

„Propunerea din proiect nu face decât să creeze un dezechilibru în procedura de numire. Astfel, în cazul unei propuneri făcute de ministrul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii nu are o libertate reală de a alege, iar, pe de altă parte, poate refuza doar o singură dată propunerea de numire într-una din aceste funcţii de conducere. Prin urmare, prin procedura propusă, în realitate, ponderea decisivă în decizia de numire o are ministrul Justiţiei, deci puterea executivă, rolul Consiliului Superior al Magistraturii apărând doar ca un rol formal”, se precizează în docuemntul transmis MJ.

Conform sursei citate, actuala procedură de numire sau revocare în funcţiile de conducere importante din Ministerul Public a fost cea care a generat „premisele unei justiţii penale reale în România”, tocmai datorită unui mecanism tripartit care oferă contraponderi: ministrul justiţiei (reprezentant al Guvemului), Preşedintele României (ales direct de către cetăţeni), Consiliul Superior al Magistraturii, format din reprezentanţii magistraţilor şi ai societăţii civile.

„Îmbunătăţirea actualei proceduri nu se poate realiză prin accentuarea rolului decisiv al ministrului Justiţiei şi excluderea din acest proces a Preşedintelui României, ci, dimpotrivă, aşa cum s-a propus de Consiliul Superior al Magistraturii în cursul anului 2017, prin limitarea rolului ministrului Justiţiei în această procedura şi conferirea unui rol determinant Consiliului Superior al Magistraturii, ca garant al independenţei justiţiei”, precizează sursa citată.

Potrivit CSM, proiectul de lege transmis spre avizare „nesocoteşte, în aspecte esenţiale”, garanţii fundamentale pentru funcţionarea sistemului judiciar, contravenind dispoziţiilor Constituţiei.

„Plenul a apreciat că Inspecţia Judiciară ar trebui să funcţioneze, în continuare, că structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, garantul constituţional al independenţei justiţiei, propunerea formulată de Ministerul Justiţiei încălcând dispoziţiile constituţionale referitoare la independenţa justiţiei şi separaţia puterilor în stat”, menţionează CSM.

Contrare Constituţiei sunt şi dispoziţiile din proiect referitoare la răspunderea patrimonială a magistraţilor pentru erorile judiciare, conform sursei menţionate.

„Orice răspundere a unei persoane (penală sau civilă delictuală), inclusiv a magistratului, trebuie să aibă la origine ideea de vinovăţie, în speţă fiind vorba despre vinovăţie în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către magistrat”, subliniează Consiliul.

În cadrul documentului se face referire şi la modalitatea de selecţie a candidaţilor în magistratură.

„Orice inconvenient decurgând din vârstă tânără şi din lipsa de experienţă a magistraţilor aflaţi la început ar putea fi remediat prin luarea altor măsuri, cum ar fi creşterea perioadei de stagiatură, creşterea perioadei de pregătire profesională în cadrul lnstitutului Naţional al Magistraturii, instituirea unor completuri colegiale în care judecătorii stagiari să intre alături de judecători definitivi sau organizarea sistemului de parchete în aşa fel încât să fie asigurată îndrumarea procurorilor stagiari”, potrivit CSM.

În acelaşi text transmis Ministerului Justiţiei, Consiliul atrage atenţia că prin alte soluţii propose, proiectul de lege se înscrie într-o tendinţă de „evident regres”, atât în raport de reglementările în vigoare, cât şi în raport cu forma anterioară a proiectului de lege pentru modificarea şi completarea ,,legilor justiţiei”, promovat tot de Ministerul Justiţiei la finalul anului 2016.

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a avizat negativ, în 28 septembrie, proiectul legilor justiţiei, cu 10 voturi la opt.

Avizul CSM este unul consultativ.

Noile legi ale justiţiei prevăd modificarea procedurii numirilor la Ministerul Public, procurorul general sau procurorul-şef DNA urmând a fi propuşi de ministrul Justiţiei, însă decizia va fi luată de Secţia pentru Judecători din CSM. În prezent, procurorul general al României, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef DNA, adjuncţii acestuia, procurorii-şefi de secţii ai acestor Parchete, precum şi procurorul-şef al DIICOT şi adjuncţii acestuia sunt numiţi de către preşedintele României, la propunerea ministrului Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

O altă modificare vizează procedura de numire în funcţii de conducere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, noile legi ale justiţiei prevăd că preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se numeşte de către preşedintele României, aşa cum este şi în prezent, însă modificarea constă în faptul că propunerea nu o mai face plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ci Secţia pentru Judecători a CSM, în ideea potrivit căreia „pentru judecători să decidă judecătorii, pentru procurori să decidă procurorii”.

O altă modificare se referă la trecerea Inspecţiei Judiciare din subordinea CSM în cea a Ministerului Justiţiei.

De asemenea, proiectul prevede ca viitorii magistraţi să aibă cel puţin 30 de ani şi cinci ani de vechime într-o profesie juridică.

Noul pachet de legi în Justiţe aduce modificări şi în ceea ce priveşte răspunderea magistraţilor, precizând că statul este răspunzător patrimonial atunci când se produce o eroare judiciară, dar ulterior tot statul se va îndrepta împotriva magistratului care a produs prejudiciul.