CSM reclamă maniera ocultă a Ministerului Justiţiei în iniţiativele privind magistraţii

În acelaşi context, Andreieş subliniează atitudinea de pasivitate (la nivelul faptelor, nu al vorbelor) cu privire la promovarea unor acţiuni eficiente în vederea eliminării discriminărilor şi discrepanţelor existente la nivelul salarizării judecătorilor, precum şi poziţiile publice, uneori lipsite de fermitate, uneori de-a dreptul inadmisibile privind legitimitatea drepturilor câştigate în instanţă de un număr important de judecători şi procurori. "Doresc doar să reamintesc, dincolo de faptul că acţiunea în justiţie este singurul demers legal pentru a obţine executarea unei obligaţii pe care debitorul refuză în mod nejustificat să o recunoască, că inadvertenţele existente, deja de mulţi ani, în sistemul de salarizare al judecătorilor şi procurorilor au fost constatate şi de organisme total autonome faţă de sistemul judiciar, precum Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, până când aceasta posibilitate i-a fost luată în mod expres. De asemenea, chiar Ordinul ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti 768/C/2009, ulterior revocat chiar înainte de a fi pus în aplicare, constituie o recunoaştere a legitimităţii plăţii acestor drepturi", spune Virgil Andreieş.

Aceeaşi atitudine de pasivitate a caracterizat poziţia Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti faţă de trecerea veniturilor din taxele judiciare de timbru la bugetele locale, situaţie care a făcut ca nici măcar o parte din aceste sume să nu fie folosite pentru finanţarea sistemului judiciar.

"Cred că nu sunt necesare comentarii asupra declaraţiei celui mai înalt reprezentant al acestuia în sensul că instanţele ar trebui să se adreseze primăriilor pentru a solicita aceste sume. Consider în continuare că perpetuarea acestei situaţii, precum şi starea de subfinanţare cronică a sistemului judiciar constituie doar o expresie a incapacităţii Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti de a asigura reformarea şi eficientizarea sistemului judiciar sub aspect financiar, deşi refuză să cedeze calitatea de ordonator principal de credite pentru instanţele judecătoreşti, iar nu o modalitate de a dezbina şi de a slăbi atât instituţiile autorităţii judecătoreşti, cât şi unitatea corpului magistraţilor. În acest context, rămâne de neînţeles culpabilizarea instituţiilor sistemului judiciar care au înţeles să respecte legea şi caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătoreşti sub aceste aspecte", susţine sursa citată.

În altă ordine de idei, în contextul viitorului Raport de ţară întocmit de către Comisia Europeană în contextul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a adoptat o atitudine "concurenţială", preocupându-se de a se prezenta public ca unicul organ activ şi reformator al sistemului judiciar, prin opoziţie cu caracterul ultraconservator şi ineficient al tuturor celorlalte. Or, o astfel de poziţie nu poate fi decât în dauna identificării şi implementării rapide a reformelor de fond de care justiţia are nevoie, mai notează sursa citată.

Potrivit acesteia, problemele justiţiei nu constituie obiectiv de întrecere între instituţii, iar caracterul lor profund şi cronic - supraîncărcarea, subfinanţarea etc. - presupun pentru rezolvare tocmai o atitudine de cooperare.

Evidenţierea, cu orice preţ, a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti ca unic promotor al reformelor are probabil unele conotaţii pe plan politic, de care autoritatea judecătorească alege să rămână complet străină. Este însă evident că o astfel de atitudine nu este în interesul garantării patrimoniului comun de valori a Statelor Membre ale Uniunii Europene şi nu aduce nici un efect pozitiv, de substanţă, pentru milioanele de cetăţeni români care apelează în fiecare an la serviciul public al justiţiei.