LIVE Conferinţa Monitorului Apărării şi Securităţii: „Cum răspundem la crizele de securitate naţională?”. Avocatul Poporului Renate Weber şi Alexandru Nazare, ministrul Finanţelor, printre speakeri

La un ceas, sper, al maturităţii post-decembriste, societatea are tot dreptul să ştie dacă acest contract cu Statul, codificat în ceea ce putem denumi „legile securităţii”, este încă valid şi dacă modificările sau completările aduse sunt în bună regulă.

Monitorul Apărării şi Securităţii organizează marţi, de la ora 11.00, conferinţa  „Cum răspundem la crizele de securitate naţională?” care poate fi urmărită LIVE pe website-ul Monitorului Apărării şi Securităţii, ca şi în reţeaua Mediafax şi Aleph News. La eveniment deschidem calea către analizarea cadrului juridic existent şi descrierea elementelor care şi-au consumat utilitatea, ca şi conceptualizare a securităţii în cazul României, la nivel de Stat, companii şi indivizi.

Prezentăm diferenţe care există în percepţiile beneficiarilor actualei arhitecturi de securitate, pe niveluri de decizie. Vom expune puncte de interes comun ale multiplelor straturi şi dimensiuni ale securităţii. Nu în cele din urmă, vom sintetiza propuneri şi recomandări din partea comunităţii de business şi a mediului academic, pentru un parteneriat real între sfera privată şi cea de stat.

Printre speakerii prezenţi la conferinţă se numără generalul (r) Sergiu MEDAR, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare, general ul(r) Silviu PREDOIU, fost adjunct al SIE, analistul Iulian Chifu, directorul editorial al ZF, Cristian Hostiuc, precum şi ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare şi Avocatul Poporului Renate Weber. 

Securitatea naţională este pentru toţi.

Domeniul securităţii naţionale pare arid, închis, neatractiv. Adesea, percepţia asupra acestui domeniu conţine neangajare din partea publicului larg, a companiilor, dar şi din partea unor reprezentanţi ai administraţiei publice. Ce treabă are, în general, un cetăţean sau o societate privată din România cu treburile acestea atât de „complicate”? Nu cumva domeniul este strict apanajul decidenţilor? Nu sunt ei (singurii) beneficiari ai legilor securităţii?

În primul rând, securitatea naţională ne priveşte pe toţi. Nu este un spaţiu rezervat anumitor profesii. Este o categorie fundamentală a gândirii şi a dezbaterilor care pot şi trebuie să aibă loc într-o societate. În cazul României, aş spune chiar că este o necesitate, nu doar o posibilitate. De ce? Pentru că, la 30 de ani de la schimbarea de regim, este încă actual să ne întrebăm cât de mult ne-am îndepărtat, în drept şi în fapt, de la moştenirea anilor 90? Putem vorbi despre o maturitate a dezbaterilor pe tema securităţii naţionale? Când a fost ultima dată când te-ai întrebat, oare, ce fac organizaţiile Statului care au atribuţii şi competenţe în sfera securităţii naţionale? Cum sunt cheltuiţi banii de la buget şi care este eficacitatea acestor cheltuieli? Cât ar trebui, de fapt, să investim în securitatea noastră, la nivel macro-economic, ca şi în securitatea comunităţilor şi a indivizilor, la nivel micro-economic?

Când există ca stare, siguranţa naţională se răsfrânge pozitiv asupra întregului ansamblu. Ca organism, Statul, mediul privat şi populaţia percep starea de siguranţă şi prosperă, chiar dacă nu în aceeaşi măsură. Diferenţele de percepţie ies la vedere, spre exemplu, când se propun modificări legislative care extind competenţele structurilor de informaţii şi de securitate sau când se alocă mai mulţi bani de la buget pentru finanţarea acestor organizaţii. În lipsa unei comunicări sistematice, nu doar în preajma iniţiativelor legislative, percepţia şi dezbaterile aduc la lumină temeri legate de perpetuarea anumitor practici. Aceste temeri sunt justificabile, dacă este să ne gândim că Legea 51/91 este, în esenţă, un compromis pentru tranziţia de la vechea Securitate la arhitectura post-decembristă. Chiar şi după aderarea la NATO şi, mai apoi, la UE, România nu a trecut mai departe cu fondul problemei.

Rezistenţă şi rezilienţă.

În contextul crizelor gemene din 2020, am fost martori ai felului în care riscuri şi ameninţări asimetrice, precum coronavirusul, au pătruns peste vulnerabilităţi acumulate de-a lungul celor 30 de ani de transformare a României. Mijlocirea securităţii personale şi a comunităţii prin intermediul unor structuri ale Statului a revenit ca temă de interes, pentru că noi toţi am trecut prin momente de criză. Dacă răspunsul la criză a fost preponderent condus cu militari, revenirea din criză este imposibilă fără sectorul privat, fără business-urile mici şi mijlocii care plătesc salarii, taxe şi impozite.

Dacă ne uităm la anumite proiecţii economice şi financiare, problemele vor continua să se manifeste în România până în trimestrul IV al anului curent. Numărând din martie 2020, ar fi  o perioadă aproape cât jumătate din durata războaielor prin care România a trecut în secolul al XX-lea.

Companiile private trebuie racordate rapid la planurile de rezilienţă. Revenirea nu este posibilă altfel. După etapa de redresare, apar oportunităţi de creştere, iar Statul are ocazia de a facilita revenirea pe creştere a mediului de afaceri.

2021 poate fi anul de inflexiune.

Pe baza analizelor şi a deciziilor adoptate în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în 2020, sunt în curs iniţiative de actualizare a cadrului legislativ privind securitatea naţională. Nu numai Legea 51/91 îşi aşteaptă completări şi modificări, ci şi legile care privesc organizarea şi activitatea serviciilor şi a structurilor de informaţii şi de securitate. Statutul personalului angajat în acest sector bugetar aşteaptă, la rândul lui, atenţia legiuitorilor.

O dezbatere extinsă şi în acelaşi timp profundă este actuală, utilă şi absolut necesară, iar Monitorul Apărării şi Securităţii va contribui la acest efort. Cu evenimentul pe care îl prezentăm publicului în 16 februarie şi pe care îl vei putea urmări LIVE pe website-ul Monitorului Apărării şi Securităţii, ca şi în reţeaua Mediafax şi Aleph News, deschidem calea către analizarea cadrului juridic existent şi descrierea elementelor care şi-au consumat utilitatea, ca şi conceptualizare a securităţii în cazul României, la nivel de Stat, companii şi indivizi. Prezentăm diferenţe care există în percepţiile beneficiarilor actualei arhitecturi de securitate, pe niveluri de decizie. Vom expune puncte de interes comun ale multiplelor straturi şi dimensiuni ale securităţii. Nu în cele din urmă, vom sintetiza propuneri şi recomandări din partea comunităţii de business şi a mediului academic, pentru un parteneriat real între sfera privată şi cea de stat.

Ceea ce ar trebui să ne preocupe pe noi toţi este ca acest efort de modernizare a cadrului juridic să se ridice dincolo de înălţimea celor 30 de ani de tranziţie post-comunistă şi să pună în prim-plan ţinta de viitor a societăţii române. Propăşirea neamului nu este o simplă formulă de jurământ în funcţiile de demnitate, ci include securitatea naţională ca parte esenţială a contractului dintre Stat şi cetăţean, cu întreg arsenalul de legi, principii şi mecanisme care să ţină în control şi în echilibru toate părţile.