Cum schimbă justiţia modificările aduse legislaţiei privind organizarea judiciară. Comparaţie între vechea şi noua lege

Proiectul care modifică legea 304 din 2004 privind organizarea judiciară, care a fost promulgat de către preşedintele Klaus Iohannis, aduce schimbări importante în domeniul judiciar. Printre acestea, se numără:

- înfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie

- introducerea principiului egalităţii de arme în ceea ce priveşte aşezarea în sala de judecată a judecătorului, procurorilor şi avocaţilor

- faptul că sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe complete de judecată se auditează extern, la fiecare doi ani, sub conducerea Ministerului Justiţiei şi cu implicarea societăţii civile şi a organizaţiilor profesionale ale magistraţilor

- prevederea potrivit căreia procurorii trebuie să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale oamenilor, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil, dar şi principiul egalităţii de arme.

Consultanţii noştri judiciari au explicat, pentru agenţia de presă MEDIAFAX, modificările aduse de noua lege privind organizarea judiciară.

Redăm explicaţiile referitoare la articolele din legea 304/2004 ce au suferit modificări:

Articolul 1

Forma anterioară
Art. 1. – „(1) Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.”
Forma actuală
Art. 1. – „(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.”

Rolul avut de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti din România este clarificat, forma actuală a Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 fiind preluată integral din dispoziţiile Art. 126 alin. (1) din Constituţia României. Procurorii constituiţi în parchete nu reprezintă „putere / autoritate judecătorească”, iar deficienţa în redactarea Constituţiei României a fost corectată prin modificarea dispoziţiilor Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, deoarece forma anterioară putea conduce la interpretări eronate.

Articolul 2
Forma anterioară
Art. 2. – „(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi”.
Forma actuală
Art. 2. – „(1) Justiţia se înfăptuieşte de către judecători în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi.”

Rolul avut de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti din România este clarificat, fiind subliniat faptul că justiţia se înfăptuieşte de către judecători, nu de către Ministerul Public, autoritate care îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete.

Articolul 7
Forma anterioară
Nu există
Forma actuală
La articolul 7, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins: „(3) Configuraţia sălii de judecată trebuie să reflecte principiul egalităţii de arme în ceea ce priveşte aşezarea judecătorului, procurorilor şi avocaţilor.”

Modificarea reprezintă o transpunere în plan legal a Hotărârii nr. 1152 din 17 decembrie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii referitoare al amenajarea sălilor de judecată. Prin această hotărâre, Consiliului Superior al Magistraturii a decis că locul avocatului care pune concluzii în faţa unui judecător să fie situat pe un podium orientat precum biroul procurorului. Atât biroul procurorului, cât şi cel al avocatului trebuie să fie distinct de cel al judecătorilor, situat în partea opusă a spaţiului amenajat pentru persoanele private de libertate. De asemenea, sunt cunoscute din practica instanţelor de judecată problemele privind aşezarea biroului procurorului în sălile de judecată, în cele mai multe cazuri acesta fiind situat la o înălţime aproape egală cu biroul judecătorului şi foarte aproape de acesta, în timp ce avocaţii sunt nevoiţi să se adreseze instanţei de la o anumită distanţă, din spatele unui pupitru care este aşezat direct pe podeaua sălii de judecată, deci, nu pe un podium, astfel cum este biroul procurorului. De asemenea, sunt şi săli de judecată unde biroul judecătorului este împărţit chiar cu procurorul de şedinţă. Judecătorul este poziţionat la mijlocul acestui birou, cu faţa înspre sala de judecată, iar procurorul ocupă unul dintre capetele acestui birou, aşezat în lateral.

Articolul 9
Forma anterioară
„Art. 9. – Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară”.
Forma actuală
„Art. 9. – Hotărârile Secţiei pentru judecători, respectiv ale Secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun.”

Anterior modificării, hotărârile Secţiei pentru judecători, respectiv ale Secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară, puteau fi atacate cu contestaţie care era soluţionată tot de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin plenul său. Prin această modificare, calea de atac împotriva hotărârilor Secţiei pentru judecători, respectiv ale Secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, altele decât cele în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, vor fi soluţionate de către o autoritate separată de Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv de către secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun. În materie disciplinară, aşa cum precizează şi excepţia întâlnită în cuprinsul acestei modificări, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 134 alin. (3) din Constituţia României.

Articolul 16
Forma anterioară
Nu există
Forma actuală
La articolul 16, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins: „(3) Hotărârile judecătoreşti trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării. În cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.”

Este cunoscută în practică problema redactării întârziate a hotărârilor, unul dintre motive fiind şi numărul foarte mare de dosare atribuite unui judecător / complet de judecată. În articol, nu este stipulată însă o sancţiune directă cu privire la depăşirea termenului stabilit. Până la această completare a Legii nr. 304/2004, Codul de procedură penală stabilea prin dispoziţiile art. 406 alin. (1) că hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare, iar art. 426 alin. (1) din Codul de procedură civilă arată că hotărârea se va redacta şi se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunţare.

Articolul 17
Forma anterioară
Art. 17 – „(2) Completul de divergenţă se constituie prin includerea în completul de judecată a preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă.
Forma actuală
Art. 17 – „(2) Completul de divergenţă se constituie prin includerea, în completul de judecată, a judecătorului din planificarea de permanenţă.”

Atunci când completul format din doi judecători nu ajungea la un acord asupra hotărârii ce urma a se pronunţa, procesul se judeca din nou în complet de divergenţă, fiind inclus preşedintele sau vicepreşedintele instanţei, respectiv preşedintele de secţie. Prin această modificare, s-a dat sens principiului distribuirii aleatorii a unui dosar, iar în cazul unui complet de divergenţă nu se va mai cunoaşte dinainte componenţa acestuia, deoarece va fi inclus judecătorului din planificarea de permanenţă, funcţie ocupată prin rotaţie de către magistraţii unei instanţe.

Articolul 19
Forma anterioară
Art. 19 – „(21) În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi 4 complete de 5 judecători”.
Forma actuală
Art. 19 – „(21) În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi completele de 5 judecători.”

Potrivit art. 24 din aceeaşi Lege nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, completele de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecă recursurile în casaţie împotriva hotărârilor pronunţate în apel de completele de 5 judecători după admiterea în principiu, soluţionează contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege.

De asemenea, art. 32 din Lege nr. 304/2004 privind organizarea judiciară arată că, la începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar în alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an două complete de 5 judecători.

Printr-un calcul raportat la forma anterioară a textului de lege, rezultă că – şi în materie penală - se stabilesc doar două complete de 5 judecători, iar aceste două complete (cu o componenţă fixată şi cunoscută de la începutul anului) judecau toate apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecă recursurile în casaţie împotriva hotărârilor pronunţate în apel de completele de 5 judecători după admiterea în principiu. Având în vedere acelaşi principiu al distribuirii aleatorii a dosarelor şi modificarea adusă, cel mai probabil vor fi constituite mai mult de două complete de 5 judecători care să judece în materie penală.

Articolul 21
Forma anterioară
Nu există
Forma actuală
La articolul 21, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alin. (2) şi (3), cu următorul cuprins:
„(2) Hotărârea de respingere a cererii de înaintare a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de ultima instanţă, este supusă căii de atac a recursului.
(3) Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.”

Modificarea reprezintă o transpunere pe plan legislativ a Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 a Curţii Constituţionale a României, prin care s-a hotărât că dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
În practică au apărut probleme privind aplicarea acestui text de lege în situaţia în care procesul se afla în ultima cale de atac şi, prin urmare, nu mai exista „instanţa imediat superioară”. Prin această modificaare, este respectat dublul grad de jurisdicţie, chiar dacă procesul se află în faţa ultimei instanţe de control judiciar, iar această instanţă respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Alineatul (3) arată modul în care va fi soluţionat recursul la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că această instanţă nu cunoaşte o altă instanţă imediat superioară. Astfel, dacă un proces se află în ultima cale de atac la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, iar această instanţă respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată, hotărârea va fi atacată pe cale separată, cu recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Însă, dacă procesul se află în în ultima cale de atac la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atunci se va face aplicarea Alineatului (3), recursul urmând să fie soluţionat de un un complet diferit al aceleiaşi secţii din care face parte completul care a respins excepţia de neconstituţionalitate.

La articolul 31 alineatul (1), după litera g) se introduce o nouă literă, lit. h), cu următorul cuprins:
„h) pentru recursurile împotriva încheierilor prin care curţile de apel şi Curtea Militară de Apel resping cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, completul de judecată este format din 3 judecători;”.

Articolul 24
Forma anterioară
Nu există
Forma actuală
La articolul 24, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins: „(2) Completele de 5 judecători soluţionează şi recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de un alt complet de 5 judecători.”

Modificarea reprezintă, de asemenea, o transpunere pe plan legislativ a Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 a Curţii Constituţionale a României, prin care s-a hotărât că dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti.

Articolul 28
Forma anterioară
Art. 28 – „(1) Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se exercită de preşedinte, vicepreşedinte şi colegiul de conducere.
(...)
(3) Preşedintele, vicepreşedintele şi 9 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor, cu reprezentarea fiecărei secţii, constituie Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Când se dezbat probleme economico-financiare şi administrative, la şedinţele colegiului de conducere participă managerul economic al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care are vot consultativ. La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de secţii.
Forma actuală
La articolul 28, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
Art. 28. – „(1) Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se exercită de preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi colegiul de conducere.
(...)
(3) Preşedintele, vicepreşedinţii şi câte 2 judecători de la fiecare secţie, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor, constituie Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Când se dezbat probleme economico-financiare şi administrative, la şedinţele colegiului de conducere participă managerul economic al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care are vot consultativ. La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de secţii.”

Articolul 301
Forma anterioară
Art. 301 - „(2)Verificarea prevăzută la alin. (1) se face în condiţiile prevăzute prin Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Forma actuală
La articolul 301 , alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Verificarea prevăzută la alin. (1) se face în condiţiile prevăzute prin Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Raportul întocmit cu ocazia verificărilor va fi făcut public, prin afişare pe site-ul oficial al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”

Articolul 31
Forma anterioară
Art. 31 – „(1) În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează:
(...)
b) pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format dintr-un judecător;”
Forma actuală
La articolul 31 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„b) pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 2 judecători;”.

Articolul 31 se regăseşte în secţiunea dedicată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, stabilind numărul judecătorilor care fac parte din completele de judecată care judecă sau soluţionează cauzele aflate pe rolul instanţei supreme. În ceea ce priveşte hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, contestaţia era soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (instanţa ierarhic superioară) printr-un complet format dintr-un singur judecător. Prin această modificare, numărul judecătorilor care fac parte din acest complet a fost mărit la doi.

Articolul 54 alin. (11)
Forma anterioară
Art. 54 – „(11) Contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală de judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la judecătorii şi tribunale se soluţionează în complet format dintr-un judecător”.
Forma actuală
Art. 54 – „(11) Contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală de către judecătorii şi tribunale în cursul judecăţii în primă instanţă, de către judecătorii de drepturi şi libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la aceste instanţe se soluţionează în complet format din 2 judecători.”

Este modificată compunerea completului care va soluţiona contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală, prin creşterea numărului de judecători. În plus faţă de forma anterioară, modificarea dispoziţiilor art. 54 alin. (11) cuprinde şi situaţiile în care se formulează contestaţie în cursul judecăţii în primă instanţă, altele decât cele care privesc activitatea judecătorilor de drepturi şi libertăţi şi a judecătorilor de cameră preliminară. Această situaţie este acoperită prin dispoziţiile art. 4251 C.pr.pen., ce cuprind o reglementare de principiu a „contestaţiei”, care constituie sediul materiei. În cuprinsul Codului de procedură penală pot fi identificate situaţii în care este prevăzută calea de atac a „contestaţiei”, dar nu este reglementată în mod expres şi procedura care trebuie urmată. În aceste situaţii, se vor aplica normele regăsite în cuprinsul art. 4251 C.pr.pen. În alte situaţii, spre exmplu în cazul celor care ţin de activitatea judecătorilor de drepturi şi libertăţi şi a judecătorilor de cameră preliminară, procedura contestaţiei este reglementată în mod special, fiind aplicate dispoziţiile respective, şi nu cele de la art. 4251 C.pr.pen.

Articolul 54 alin. (2)
Forma anterioară
Art. 54 – „(2) Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel”.
Forma actuală
La articolul 54, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Apelurile şi recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.”La fel precum în cazurile anterioare, se observă o modificare a compunerii completului care va judeca apelul, sub aspectul numărului judecătorilor care fac parte din acest complet".

Articolul 38
Forma anterioară
Art. 38 – „(2) Localităţile care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.”
Forma actuală
La articolul 38, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Localităţile care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ se stabilesc, cu avizul conform al ministrului justiţiei, prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Articolul 41
Forma anterioară
Art. 41 – „(1) Secţiile curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Completele specializate ale secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează de preşedintele instanţei, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe”.
Forma actuală
La articolul 41, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 41. – (1) Secţiile curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe, prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Completele specializate ale secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează de preşedintele instanţei, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe.”

Conform Legii nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care: 9 judecători şi 5 procurori, 2 reprezentanţi ai societăţii civile, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin modificarea adusă, secţiile curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se vor înfiinţa prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, această secţie fiind alcătuită exclusiv prin judecători. Procurorii care fac parte din Consiliul Superior al Magistraturii nu vor mai hotărî cu privire la chestiuni ce ţin de activitatea instanţelor de judecată, respectiv înfiinţarea secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora.

Articolul 53
Forma anterioară
Nu există
Forma actuală
La articolul 53, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:
„(3) Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe complete de judecată se auditează extern, la fiecare 2 ani, sub conducerea Ministerului Justiţiei şi cu implicarea societăţii civile şi a organizaţiilor profesionale ale magistraţilor. Concluziile auditului sunt publice.”

Se instituie un control suplimentar al sistemelor informatice de repartizare aleatorie a cauzelor, asigurându-se astfel transparenţa cu privire la funcţionarea acestui sistem.

Articolul 62
Forma anterioară
Art. 62 - „(3) Procurorii îşi exercită funcţiile în conformitate cu legea, respectă şi protejează demnitatea umană şi apără drepturile persoanei.”
Forma actuală
La articolul 62, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Procurorii trebuie să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil, principiul egalităţii de arme, independenţa instanţelor şi forţa executorie a hotărârilor judecătoreşti definitive. În comunicarea publică, parchetele trebuie să respecte prezumţia de nevinovăţie, caracterul nepublic al urmăririi penale şi dreptul nediscriminatoriu la informare.”

Modificarea stipulează că şi procurorii, drept participanţii în procesul penal, sunt datori să respecte principiile fundamentale ale procesului penal, astfel cum acestea sunt enumerate de dispoziţiile art. 1 – 12 ale Codului de procedură penală. Prin această reglementare se dă un efect legislativ hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a constatat încălcarea prezumţiei de nevinovăţie prin declaraţii ale reprezentanţilor statului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în sensul că reprezentanţii poliţiei şi ai parchetului nu vor putea face declaraţii publice din care să rezulte vinovăţia persoanei în cauză, înainte de condamnarea acesteia. Organele de urmărire penală au dreptul de a informa publicul cu privire la mersul anchetei, însă cu discreţia şi rezervele impuse de respectarea prezumţiei de nevinovăţie .

Articolul 64
Forma anterioară
„(2) În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.
(3) Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale.
(5) Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, măsura dispusă, potrivit alin. (4), de procurorul ierarhic superior.”
Forma actuală
La articolul 64, alineatele (2), (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.
(3) Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale sau netemeinice.
(...)
(5) Procurorul poate contesta la Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei procurorilor, măsura dispusă, potrivit alin.(4), de procurorul ierarhic superior.”

Potrivit Legii nr. 317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care: 9 judecători şi 5 procurori, 2 reprezentanţi ai societăţii civile, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cei 9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale judecătorilor şi procurorilor, compun cele două secţii ale Consiliului: Secţia pentru judecători şi Secţia pentru procurori.
Modificarea alineatului (2) al art. 64 reprezintă punerea în practică a regulii separării carierei judecătorilor de cea a procurorilor. În cazul în care un procuror va contesta intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei, soluţionarea respectivei contestaţii va fi de competenţa exclusivă a Secţiei pentru procurori şi nu a întregului Consiliu, din care fac parte şi judecători. Au fost modificate şi dispoziţiile alineatului (5) conform căruia procurorul poate contesta la Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii măsura dispusă, potrivit alineatul (4), de procurorul ierarhic superior.

În ceea ce priveşte aceste măsuri, alineatul (4) arată că lucrările repartizate unui procuror pot fi trecute altui procuror în următoarele situaţii:
a) suspendarea sau încetarea calităţii de procuror, potrivit legii;
b) în absenţa sa, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rechemarea sa;
c) lăsarea cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile.

Astfel, respectându-se regula separării carierei judecătorilor de cea a procurorilor, în cazul în care procurorul ierarhic superior dispune una dintre măsurile de mai sus, procurorul interesat se va adresa cu contestaţie la Secţia pentru procurori din cadrul Consiliului şi nu întregului Consiliu Superior al Magistraturii.

Modificarea alineatului (3) reprezintă o armonizare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară cu normele procesual penale care se aplică de mai multă vreme. Apoi, modificarea alineatului (3) reprezintă şi o expresie a principiului controlului ierarhic specific Ministerului Public (spre deosebire de instanţele de judecată), astfel cum acesta este reglementat prin art. 132 alin. (1) din Constituţia României: „(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”.

Articolul 67
Forma anterioară
Art. 67 – „(2) Procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii intervenţia procurorului ierarhic superior, pentru influenţarea în orice formă a concluziilor.
Forma actuală
La articolul 67, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză. Procurorul poate contesta la Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii intervenţia procurorului ierarhic superior, pentru influenţarea în orice formă a concluziilor.”

Modificarea reprezintă expresia separării carierei judecătorilor de cea a procurorilor.

Articolul 661
Forma anterioară
Nu există
Forma actuală
La articolul 661, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (31), cu următorul cuprins:
„(31) Nu pot ocupa funcţia de ofiţer sau agent de poliţie judiciară, lucrători, informatori sau colaboratori, chiar acoperiţi, ai serviciilor de informaţii. Anterior numirii în funcţie, aceştia vor da o declaraţie olografă pe propria răspundere că nu fac şi nu au făcut parte din serviciile de informaţii, că nu sunt şi nu au fost colaboratori sau informatori ai acestora.”

Completarea Legii nr. 304/2004 reprezintă o transpunere în oglindă a dispoziţiilor care se regăsesc deja în Legea nr. 14/1992 privind organizarea si funcţionarea Serviciului Român de Informaţii. Astfel, potrivit art. 13 din această lege, organele Serviciului Roman de Informatii nu pot efectua acte de cercetare penală. Acest nou alineat (31) lărgeşte garanţiile aduse drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, deoarece se face vorbire de „servicii de informaţii”, indiferent care ar fi acest serviciu şi indiferent dacă este naţional sau străin.

Articolul 79
Forma anterioară
Art. 79 – „(2) Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.
(3) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop.
(...)
(9) Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
(10) La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii.
(11) De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.
Forma actuală
La articolul 79, alineatele (2), (3) şi (9) – (11) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.
(3) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 8 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop.
(...)
(9) Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
(10) La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorul revine la parchetul de unde provine.
(11) De la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.”

Alineatele (2) şi (9) au fost modificate astfel încât să fie respectată regula separării carierei judecătorilor de cea a procurorilor. Modificarea alineatului (3) aduce o condiţie în plus pentru ca un procuror să fie numit în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, respectiv să nu fi fost sancţionat disciplinar. De asemenea, acest procuror trebuie să aibă o vechime de cel puţin 8 ani în funcţia de procuror sau judecător, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea o vechime de cel puţin 6 ani. Prin modificările aduse alineatelor (10) şi (11), s-a stabilit că, la data încetării activităţii în cadrul DIICOT, procurorul va reveni la parchetul de unde provine, fără a mai exista posibilitea de a ajunge „la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii”. Această modificare, regăsită şi la DNA, se explică prin faptul că un procuror nu poate funcţiona la un alt parchet în afara celui de care aparţine decât în urma delegării, detaşării sau prin concurs.

Articolul 794
Forma anterioră
Nu există
Forma actuală
După articolul 793 se introduce un nou articol, art. 794, cu următorul cuprins:
„Art. 794. – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.”

Modificarea aduce simetrie între Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), deoarece – în cazul DNA – existau deja aceste prevederi şi, implicit, obligaţia de întocmire a unui raport privind activitatea desfăşurată, conform dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 304/2004.

Articolul 86
Forma anterioară
Art. 86 – „(1) În cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie se pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului general al acestui parchet.”
Forma actuală
La articolul 86, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 86. – (1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul conform al Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.”

Au fost actualizate denumirile, Parchetul Naţional Anticorupţie devenind Direcţia Naţională Anticorupţie; în acelaşi sens, procurorul care conduce această unitate de parchet poartă în prezent titulatura de „procuror şef”. În ceea ce priveşte înfiinţarea unor servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate, procurorul-şef al acestei direcţii este în continuare competent, dar a fost introdusă şi condiţia avizului conform al Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Este respectată regula separării carierei judecătorilor de cea a procurorilor, avizul conform urmând a fi solicitat direct Secţiei pentru procurori. Acest aviz nu are rol consultativ, legea stabilind că trebuie să fie „conform”.

Articolul 87
Forma anterioară
Art. 87 – „(1) Parchetul Naţional Anticorupţie se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.
(2) Pentru a fi numiţi în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui interviu organizat de comisia constituită în acest scop.
(3) La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (2).
(...)
(6) Comisia prevăzută la alin. (2) este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi este formată din 3 procurori de la Parchetul Naţional Anticorupţie. Din comisie pot face parte şi specialişti în psihologie, resurse umane şi alte domenii.
(...)
(8) Procurorii numiţi în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie pot fi revocaţi prin ordin al procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
(9) La data încetării activităţii în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii.
(91) De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze, potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei.
Forma actuală
La articolul 87, alineatele (1) – (3), (6), (8), (9) şi (91) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 87. – (1) Direcţia Naţională Anticorupţie se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, la propunerea Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în urma concursului organizat în acest sens, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.
(2) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, cel puţin 8 ani vechime în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui concurs susţinut în faţa Secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Concursul prevăzut la alin. (2) constă în:
a) un interviu transmis în direct, susţinut în faţa Secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii;
b) o probă având ca obiect evaluarea a minimum 5 rechizitorii alese aleatoriu, precum şi a altor acte întocmite de candidaţi şi considerate relevante de aceştia, din ultimii 5 ani de activitate.
(...)
(6) Evaluarea prevăzută la alin. (3) lit. b) se efectuează de o comisie desemnată de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, formată din 2 procurori de la Direcţia Naţională Anticorupţie propuşi de procurorul-şef al direcţiei, 2 procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie propuşi de procurorul general şi un formator propus de Institutul Naţional al Magistraturii.
(...)
(8) Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot fi revocaţi prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul conform al secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
(9) La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorul revine la parchetul de unde provine.
(91) De la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei.”

Este modificată maniera de numire a procurorilor în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Forma anterioară preciza că aceştia sunt numiţi prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. În prezent, ca urmare a modificărilor, procurorii vor fi numiţi tot prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, însă va exista o propunere anterioară emisă de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, propunerea se va face în urma concursului organizat în acest sens.

În ceea ce priveşte alineatul (2), la fel ca în cazul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), modificarea arată că, pe lângă condiţiile deja existente, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar. De asemenea, trebuie să aibă o vechime de cel puţin 8 ani în funcţia de procuror sau judecător, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea o vechime de cel puţin 6 ani.

Modificările aduse alineatului (3) sunt efectul direct al schimbării procedurii de numire a unui procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, stabilit prin alineatul (1). Astfel, forma anterioară arăta că la interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. În prezent, ca urmare a instituirii concursului pentru a putea fi propus de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, alineatul (3) prezintă modalitatea de desăfşurare a respectivului concurs:
a) un interviu transmis în direct, susţinut în faţa Secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii;
b) o probă având ca obiect evaluarea a minimum 5 rechizitorii alese aleatoriu, precum şi a altor acte întocmite de candidaţi şi considerate relevante de aceştia, din ultimii 5 ani de activitate.
De asemenea, şi alineatul (6) a fost modificat în consecinţă, având în vedere că nu mai există procedura interviului, locul acestuia fiind luat de concursul prevăzut de alineatul (1). Astfel, se arată că evaluarea prevăzută la alin. (3) lit. b) (arătat mai sus) se efectuează de o comisie desemnată de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, formată din 2 procurori de la Direcţia Naţională Anticorupţie propuşi de procurorul-şef al direcţiei, 2 procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie propuşi de procurorul general şi un formator propus de Institutul Naţional al Magistraturii.
Alineatul (8) a fost modificat pentru a da eficienţă unei reguli întâlnite la nivel european, respectiv separarea carierei judecătorilor de cea a procurorilor, separarea competenţelor celor două secţii din cadrul CSM fiind un pas în această direcţie. Pentru revocare, trebuie obţinut avizul conform al secţiei de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi nu avizul întregului Consiliu.
Prin modificările aduse alineatelor (9) şi (91), s-a stabilit că, la data încetării activităţii în cadrul DNA, procurorul va reveni la parchetul de unde provine, fără a mai exista posibilitea de a ajunge „la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii”. Această modificare se explică prin faptul că un procuror nu poate funcţiona la un alt parchet în afara celui de care aparţine decât în urma delegării, detaşării sau prin concurs. De aceea, la fel ca şi în cazul DIICOT, la data încetării activităţii va exista o repunere naturală în situaţia anterioară numirii în cadrul DNA, respectiv procurorul va reveni la parchetul de unde provine.

Articolul 88
Forma anterioară
Art. 88 - „Parchetul Naţional Anticorupţie elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al Parchetului Naţional Anticorupţie.
Forma actuală
Articolul 88 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 88. – Direcţia Naţională Anticorupţie elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.”

Modificarea are în vedere separarea carierei judecătorilor de cea a procurorilor, separarea competenţelor celor două secţii din cadrul CSM fiind o componentă a acestui principiu.

După articolul 88 a fost introdusă o nouă secţiune, Secţiunea 21, care instituie şi reglementează o nouă secţie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: „Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie”.

Astfel, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înfiinţează şi funcţionează Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie care are competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Această secţie va efectua urmărirea penală şi în situaţia în care, alături de persoanele enumerate anterior, sunt cercetate şi alte persoane.

Păstrându-se reglementările aplicabile în cazul celorlalte secţii, se arată că Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie este condusă de un procuror-şef secţie, ajutat de un procuror-şef adjunct, numiţi în funcţie de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile prezentei legi.

Preluând dispoziţiile constituţionale, Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic. De asemenea, acelaşi articol precizează că este interzisă delegarea sau detaşarea de procurori în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie funcţionează cu un număr maxim de 15 procurori, dar acest numărul de posturi poate fi modificat, în funcţie de volumul de activitate, prin ordin al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la solicitarea procurorului-şef secţie, cu avizul conform al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Procurorul-şef al Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie este numit în funcţie de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma unui concurs care constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere respective, urmărindu-se competenţele manageriale, gestiunea eficientă a resurselor, capacitatea de a-şi asuma decizii şi responsabilităţi, competenţele de comunicare şi rezistenţa la stres, precum şi integritatea candidatului, evaluarea activităţii sale ca procuror şi modul în care acesta se raportează la valori specifice profesiei, precum independenţa justiţiei ori respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Pentru a participa la concursul pentru numirea în funcţia de Procuror-şef al Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, procurorii candidaţi trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să nu fi fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani;
b) să aibă cel puţin gradul de parchet de pe lângă curte de apel;
c) să aibă o vechime efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror;
d) să aibă o bună pregătire profesională;
e) să aibă o conduită morală ireproşabilă.

Comisia de concurs va propune Plenului Consiliului Superior al Magistraturii numirea procurorului-şef al Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, după evaluarea candidaturilor şi a proiectelor, în urma unui interviu transmis în direct. Procurorul-şef al Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie este numit în funcţie pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.

Aceleaşi condiţii trebuie îndeplinite şi de către procurorii care doresc a participa la concursul pentru numirea în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie. Concursul constă în:
a) un interviu transmis în direct, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, susţinut în faţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;
b) o evaluare a activităţii din ultimii 5 ani;
c) o evaluare a unor acte profesionale întocmite de candidaţi din ultimii 3 ani de activitate.

Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie se încadrează cu procurori numiţi de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma unui concurs, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea continuării activităţii în cadrul secţiei pentru o perioadă totală de cel mult 9 ani. Numirea în funcţia de procuror din cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie se va face de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturile vacante şi în ordinea punctelor obţinute.

La fel precum DIICOT şi DNA, Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie va elabora anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă, nu mai târziu de luna februarie a anului următor, Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.