Cum se adaptează copiii cu dizabilităţi la şcoala online. „E foarte greu să îi readuci în rutină”

Molli are 15 ani şi suferă de sindromul Down. Învaţă la un centru pentru copii cu nevoie speciale, din Pennsylvania. Trecerea de la şcoala fizică la cea online a fost un pas mare. Mama sa a ajutat-o să se adapteze, i-a amenajat propria sa cameră de lucru. Un birou, o tablă de scris şi un calendar ar trebui să o obişnuiască pe Molli cu rutina.

„Să o conving să interacţioneze a fost o tranziţie foarte mare pentru ea, fiindcă nu înţelegea de ce nu poate merge, fizic, la şcoală, pentru a interacţiona cu ceilalţi copii şi cu profesorii”, povesteşte Kellie Gregorzek, mama lui Molli. „Când schimbi lucrurile pentru ei, e foarte greu să îi readuci în rutină.”

Profesorii încearcă să le capteze cât mai mult atenţia, din spatele ecranului.

„Cheia e să le captezi atenţia. Dacă nu îi poţi ţine ocupaţi, nu vor învăţa. Aşa că vin cu diferite moduri de a îi atrage către activităţile pe care le fac online cu ei”, spune Noreen Cosgrove, profesoara lui Molli.

La centrul din Pennsylvania, şcoala începe pe 31 august, în regim hibrid – jumătate dintre elevi vor face cursuri online, jumătate fizic. Mama sa a decis ca Molli să mai stea acasă, din prudenţă. O va trimite la şcoală când lucurile se vor îmbunătăţi.