Curtea de Apel Bucureşti: Nu sunt probe certe că eliberarea lui Andrei Plăcintă pune în pericol ordinea publică

Curtea de Apel Bucureşti a făcut publică, joi, motivarea deciziei din 6 ianuarie prin care a decis definitiv cercetarea în libertate a fiului senatorului Sorina Plăcintă, Andrei Răzvan Plăcintă, anchetat pentru mai multe fapte cu violenţă comise asupra unui trecător, într-o dispută dintre tânăr şi prietena acestuia.

Instanţa invocă normativele CEDO cu privire la arestare şi arată că probarea unei dintre cele două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru arestarea preventivă, respectiv, pericolul social concret, nu este dovedită prin probe certe.

"În speţă, din încheierea Tribunalului, din 28 decembrie 2010, rezultă că la baza prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului Adrian Răzvan Plăcintă a stat art.148 alineat1, litera f, Cod procedură penală (Cpp). În ce priveşte acest text de lege, aplicabil atunci când: «inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică», se constată că, referirile făcute prin încheiere la împrejurările ce justifică aprecierea că există indicii temeinice cu privire la săvârşirea infracţiunilor imputate inculpatului, cu menţionarea situaţiilor concrete care duc la concluziile respective impun constatarea că prima condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, este îndeplinită, întrucât indiciile temeinice conturează săvârşirea de către inculpat a unor infracţiuni grave, ca: tentativă la infracţiunea de omor calificat, tâlhărie, precum şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice.

Cât priveşte însă, cea de-a doua cerinţă a legii care trebuie îndeplinită cumulativ, Curtea constată că în cauză nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în accepţiunea textului de lege menţionat", se arată în motivarea deciziei instanţei.

Judecătorii au avut în vedere articolul 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi articolul 23 alineatul 1 din Constituţia României, ambele consacrând regula potrivit căreia nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât în acele circumstanţe excepţionale, enumerate - în mod limitativ şi expres - de către articolul 5 paragraful 1 litera c din Convenţie. Potrivit acestei reglementări, "se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate şi cel care a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".

Instanţa mai notează că articolul 20 din Constituţia României prevede că "dispoziţiile constituţionale vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte", iar dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările-internaţionale, arătând astfel că se va axa în motivarea eliberării lui Plăcintă pe normativele europene în materia arestării preventive.

"Simpla invocare a existenţei criteriilor enunţate în susţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fără supunerea lor unui riguros examen şi argumentarea concretă prin referire la probe, nu poate asigura îndeplinirea condiţiei cerute de lege pentru luarea unei astfel de măsuri, pentru că evaluând acest gen de pericol, numai după modul cum au fost comise faptele, gravitatea acestora sau calitatea avută de inculpat în momentul când ar fi săvârşit infracţiunea, nu poate acoperi cerinţa impusă de textul de lege menţionat", mai spune CAB.

În acest sens este necesară existenţa unor dovezi clare care să demonstreze că prezenţa lui Andrei Răzvan Plăcintă ar tulbura în mod real ordinea publică, "ceea ce în cauză nu se constată", au conchis judecătorii.

Curtea de Apel Bucureşti a hotărât, în 6 ianuarie, ca Andrei Plăcintă să fie cercetat în libertate, admiţând astfel contestaţia acestuia la decizia din 28 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti de a prelungi mandatul de arestare.

Judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au stabilit ca, în perioada cercetărilor, Andrei Plăcintă să nu poarte arme, să nu ia legătura cu martorii din această cauză, să nu îşi schimbe domiciliul fără încuviinţarea organelor de anchetă şi să se prezinte la poliţie şi la parchet ori de cât ori este chemat.

Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti îl acuză pe Andrei Plăcintă că "în seara de 6 decembrie 2010, pe fondul unor neînţelegeri cu partea vătămată H.I.D. (iubita sa - n.r.), a lovit-o pe aceasta şi a deposedat-o de un telefon mobil, iar ulterior s-a urcat cu picioarele pe capota şi plafonul autoturismului părţii vătămate, pe care l-a deteriorat, în sensul că i-a îndoit capota şi i-a spart luneta".

El a fost arestat preventiv pentru 29 de zile în 8 decembrie 2010, în urma unei decizii a Tribunalului Bucureşti, măsura fiind confirmată la Curtea de Apel Bucureşti.

Avocaţii lui Andrei Plăcintă au invocat atunci, în faţa instanţei, legitima apărare şi lipsa de responsabilitate a acestuia, arătând că incidentul a reprezentat practic o ceartă între tineri.

Tribunalul Bucureşti arăta în motivarea deciziei de arestare a lui Andrei Plăcintă că faptele şi modalitatea în care acesta le-a comis sunt deosebit de grave şi au adus atingere unor valori primordiale precum viaţa, integritatea corporală şi patrimoniul persoanei. Instanţa mai nota că există "indicii temeinice din care rezultă presupunerea că acesta a săvârşit faptele pentru care este cercetat".