Curtea de Justiţie a Uniunii Europene: Înregistrările video de pe site-ul unui ziar pot fi considerate similare programelor TV

În acest sens, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că oferta de înregistrări video de scurtă durată pe site-ul unui ziar poate intra sub incidenţa reglementării privind serviciile mass-media audiovizuale. Această situaţie apare atunci când oferta respectivă are un conţinut şi o funcţie autonome în raport cu cele ale activităţii jurnalistice a ziarului online.

New Media Online, o societate cu sediul în Innsbruck (Austria), administrează ziarul disponibil pe internet Tiroler Tageszeitung online (www.tt.com). Acest site include în principal articole de presă scrisă. Totuşi, la data producerii faptelor (în anul 2012), un link intitulat "Video" ducea la un subdomeniu care permitea, cu ajutorul unui catalog de căutare, vizionarea unui număr de peste 300 de înregistrări video. Aceste înregistrări video, cu o durată care poate varia de la 30 de secunde până la câteva minute, priveau subiecte variate, cum ar fi manifestări şi evenimente locale, întrebări adresate trecătorilor cu privire la teme actuale, manifestări sportive, trailere ale filmelor, instrucţiuni de bricolaj pentru copii sau chiar înregistrări video ale unor cititori selecţionate de redacţie. Un număr foarte mic dintre înregistrările video aveau legătură cu articolele care figurau pe site-ul ziarului. De altfel, o parte dintre înregistrările video erau produse de un organism regional de difuzare a programelor de televiziune, Tirol TV, şi erau în egală măsură accesibile pe site-ul acesteia din urmă.

Potrivit Autorităţii Austriece de Comunicaţii (KommAustria), subdomeniul înregistrări video în discuţie constituie un serviciu mass-media audiovizual la cerere, supus, în Austria, unei obligaţii de notificare. Bundeskommunikationssenat (Autoritatea austriacă competentă să judece acţiunile îndreptate împotriva deciziilor KommAustria) a confirmat această apreciere. New Media Online a sesizat ulterior Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă, Austria). Aceasta din urmă solicită Curţii de Justiţie să interpreteze Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale. Directiva menţionată vizează, printre altele, să protejeze consumatorii şi, în mod deosebit, minorii. Ea stabileşte astfel cerinţe pe care serviciile mass-media audiovizuale trebuie să le respecte, în special în ceea ce priveşte comunicaţiile comerciale şi sponsorizarea.

Conform directivei, un serviciu mass-media audiovizual reprezintă fie o transmisie de televiziune, fie un serviciu mass-media audiovizual la cerere. Pe de altă parte, scopul principal al acestuia este furnizarea de programe în scop informativ, de divertisment sau educativ, pentru publicul larg. Directiva prevede în mod expres că nu se aplică versiunilor electronice ale ziarelor şi revistelor.

Prin hotărârea pronunţată miercuri, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene răspunde, în primul rând, că punerea la dispoziţie, pe un subdomeniu al site-ului unui ziar, de înregistrări video de scurtă durată care corespund unor scurte secvenţe extrase din buletine de informaţii locale, de sport sau de divertisment intră sub incidenţa noţiunii "program" în sensul directivei.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene constată, printre altele, că durata înregistrărilor video este lipsită de importanţă şi că modul de selecţionare a înregistrărilor video în cauză nu diferă de cel propus în cadrul serviciilor mass-media audiovizuale la cerere. În plus, înregistrări video precum cele în cauză intră în concurenţă cu serviciile de informare oferite de organisme regionale de difuzare a programelor de televiziune şi cu posturile de muzică, cu posturile cu specific sportiv şi cu emisiunile de divertisment. Or, finalitatea directivei constă tocmai în a aplica, într-un univers media deosebit de concurenţial, aceleaşi norme în privinţa unor actori care se adresează aceluiaşi public şi în a evita ca servicii mass-media audiovizuale la cerere, precum galeria video în cauză, să poată face o concurenţă neloială televiziunii tradiţionale.

În al doilea rând, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene răspunde că, pentru a aprecia scopul principal al unui serviciu de punere la dispoziţie a unor înregistrări video oferit în cadrul versiunii electronice a unui ziar, trebuie să se examineze aspectul dacă acest serviciu are un conţinut şi o funcţie autonome în raport cu cele ale activităţii jurnalistice a operatorului site-ului şi nu reprezintă doar o completare indisociabilă a acestei activităţi, în special datorită legăturilor pe care oferta audiovizuală le prezintă cu oferta textuală. Sarcina acestei aprecieri revine, în cazul specific analizat, Curţii Administrative din Austria.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene subliniază în această privinţă că, în pofida elementelor audiovizuale pe care le conţine, o versiune electronică a unui ziar nu trebuie să fie considerată un serviciu audiovizual dacă aceste elemente audiovizuale sunt secundare şi servesc doar la completarea ofertei articolelor de presă scrisă.

Cu toate acestea, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene consideră că un serviciu audiovizual nu trebuie să fie exclus în mod sistematic din domeniul de aplicare al acestei directive pentru simplul motiv că operatorul site-ului vizat este o societate de editare a unui ziar online. O secţiune video care, în cadrul unui site unic, ar îndeplini condiţiile pentru a fi calificată drept serviciu mass-media audiovizual la cerere nu pierde această caracteristică pentru simplul motiv că este accesibilă pe site-ul unui ziar sau că este propusă în cadrul acestuia.

În speţă, se pare că foarte puţine articole de presă au legătură cu secvenţele video în cauză. În plus, reiese că cea mai mare parte a acestor înregistrări video sunt accesibile şi pot fi consultate independent de consultarea articolelor din versiunea electronică a ziarului. Aceste elemente tind să indice că serviciul în cauză ar putea fi considerat ca având un conţinut şi o funcţie autonome în raport cu cele ale activităţii jurnalistice a New Media Online, reprezentând astfel un serviciu distinct de celelalte servicii oferite de această societate. O asemenea apreciere este însă de competenţa Verwaltungsgerichtshof.

Trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii de Justiţie a Uniunii Europene întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.