Curtea UE s-a pronunţat în privinţa interzicerii baticului islamic în instituţii publice

Curtea Europeană de Justiţie se pronunţă asupra unei probleme sensibile cu o hotărâre menită să provoace discuţii. În UE, titularii de funcţii publice pot interzice afişarea simbolurilor religioase, dar nu într-un mod ţintit. Asta ar însemna discriminare.

În schimb, o măsură similară „nu este discriminatorie dacă este aplicată în mod general şi nediscriminatoriu întregului personal”. Pe scurt: ori toată lumea, ori nimeni. Totuşi, acest principiu rămâne supus unor condiţii, iar din acest motiv nu reprezintă o regulă care să fie întotdeauna valabilă.

Judecătorii luxemburghezi explică faptul că, dacă obiectivul este crearea unui mediu administrativ „total neutru”, o administraţie publică poate interzice purtarea vizibilă la locul de muncă a oricărui semn care dezvăluie convingeri filozofice sau religioase. Ea poate, nu trebuie.

Pentru că în orice caz fiecare organism, în sfera competenţelor sale, are o marjă de apreciere în concepţia asupra neutralităţii serviciului public pe care intenţionează să-l promoveze la locul de muncă. În plus, Curtea de Justiţie a UE stabileşte că interzicerea expunerii semnelor religioase sau a semnelor legate de credinţa cuiva trebuie să fie „limitată la ceea ce este strict necesar”. Acesta din urmă este un criteriu asupra căruia judecătorii naţionali rămân competenţi.

Principiul sancţionat de sentinţă decurge dintr-un recurs prezentat de un funcţionar public de credinţă musulmană din municipiul Ans, din Belgia, unde a fost impusă interdicţia purtării vălului. Ulterior, Municipalitatea şi-a modificat regulamentul intern, instituind politica de neutralitate riguroasă.

Conform acestei schimbări a regulilor, nimeni nu poate purta „semne vizibile” ale apartenenţei sale ideologice sau religioase. Un principiu care în opinia Curţii este acceptabil, pentru că îi priveşte pe toată lumea fără deosebire şi ajunge să nu penalizeze pe nimeni.