De ce ascund spitalele din România erorile medicale şi de ce nu ajută acest lucru? Peste 40% din unităţile sanitare sunt fără greşeală în 2020

Acest lucru semnalează faptul că în România nu există încă o cultură a raportării erorilor bine înrădăcinată în practicile sistemului medical, cu efecte negative inclusiv la nivelul procesului de învăţare din greşeli, arată realizatorii studiului, într-un comunicat.

Dintre erorile raportate, jumătate au fost cauzate de nerespectarea măsurilor de prevenire şi combatere a infecţiilor asociate asistenţei medicale.

"Studiul a fost realizat în contextul în care pandemia de Covid-19 a evidenţiat vulnerabilităţile sistemelor de sănătate din întreaga lume, inclusiv din România. Astfel, am analizat siguranţa pacientului concentrându-ne pe erorile care apar în actul medical, cu scopul final de a contribui la îmbunătăţirea practicilor de siguranţă a pacientului. Acest lucru este imperios necesar pentru creşterea calităţii asistenţei medicale şi a încrederii populaţiei în actul medical. Prin acest studiu ne propunem şi să creăm o platformă de dialog între autorităţi, medici şi pacienţi, astfel încât să poată fi găsite soluţii concrete în beneficiul tuturor părţilor implicate”, a declarat Constantin Radu, Director Executiv Observatorul Român de Sănătate.

Nu avem „eroare medicală”

În legislaţia din România lipseşte o definiţie clară a conceptului de “eroare medicală” în concordanţă cu terminologia recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Uniunea Europeană.

Sistemul actual de raportare vizează evenimentele adverse asociate asistenţei medicale, care prin definiţie includ doar erorile medicale cu consecinţe asupra pacientului.

Dar erorile medicale se referă şi la acele greşeli ce apar în asistenţa medicală care nu au consecinţe asupra pacientului, iar omiterea raportării acestora constituie o barieră în procesul de învăţare din greşeli.

Siguranţa pacientului, la coada sistemului

Încă din anul 2009, Consiliul European a sugerat statelor membre UE implementarea unui set de măsuri pentru siguranţa pacientului, precum sisteme de raportare şi învăţare, emanciparea pacientului, politici naţionale şi locale de siguranţa pacientului şi diseminarea informaţiilor despre siguranţa pacientului către părţile implicate în asistenţa medicală.

O evaluare cu privire la procesul de implementare a acestor măsuri recomandate, publicată într-un raport al Comisiei Europene din 2014, arată că România se clasa pe ultimul loc, alături de Slovenia, cu doar 3 sub-măsuri implementate dintr-un număr de 13 recomandări.

Mai mult, în prezent, România are un sistem de raportare a evenimentelor adverse asociate asistenţei medicale doar în unităţile sanitare cu paturi, faţă de alte ţări în care raportarea cuprinde şi alte unităţi precum ambulatorii, cabinete de medicină de familie şi centre rezidenţiale pentru bătrâni.

Infecţiile nosocomiale, infecţiile de medicaţie şi căderile, cele mai frecvente

În ce priveşte evenimentele adverse raportate, cele mai frecvente sunt infecţiile nosocomiale, de medicaţie şi căderile. La nivel general, în anii 2019 şi 2020, în România au fost raportate peste 5.800 cazuri de infecţii asociate asistenţei medicale, peste 1.300 de erori medicale care au rezultat în traumatismul pacientului şi 128 de cazuri de deces din cauza unor erori medicale.

Printre cei mai expuşi erorilor medicale sunt pacienţii pediatrici, potrivit datelor prezentate în studiu.

O altă situaţie evidenţiată de Observatorul Român de Sănătate priveşte Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul DSP. Din datele adunate de la 31 de DSP-uri din ţară, peste jumătate dintre sesizările adresate Comisiilor de malpraxis sunt respinse pe motiv de lipsă a documentelor sau neplată a taxei pentru experţii care ar trebui să analizeze cazul. Doar 4,3 % din sesizările înregistrate la nivelul Comisiilor de malpraxis în perioada 2015 - 2019 au fost confirmate ca fiind malpraxis.

Ce putem îmbunătăţi

Printre recomandările Observatorului Român de Sănătate în vederea îmbunătăţirii calităţii actului medical se numără:

• îmbunătăţirea actualei metodologii de raportare;
• comunicarea transparentă a datelor generate de sistemul de raportare al ANMCS;
• obligativitatea raportării sau introducerea unei forme de recompensă pentru unităţile sanitare care raportează;
• transmiterea către fiecare unitate sanitară care raportează erori medicale a unor rapoarte periodice care să cuprindă şi recomandări specifice pentru reducerea frecvenţei acestora;
• crearea unei culturi organizaţionale non-represive, care să încurajeze raportarea şi învăţarea din greşeli;
• alinierea eforturilor ţării noastre în aria siguranţei pacientului cu cele de la nivelul UE.

Observatorul Român de Sănătate este un think-tank non-profit a cărei misiune este aceea de a contribui la îmbunătăţirea serviciilor de sănătate din România şi estul Europei. Observatorul desfăşoară studii de cercetare privind activitatea acestor servicii, integrând evidenţele disponibile privind teme de interes pentru a informa elaborarea unor politici de sănătate coerente şi eficiente.