De ce îşi bat românii femeile şi copiii? Iulian Apostu: „Ideea bătăii rupte din Rai încearcă să îl reaşeze pe postamentul priorităţii conjugale pe bărbat”

Iulian Apostu, profesor universitar la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a explicat, în cadrul unui interviu pentru Gândul, că în România suntem mai degrabă într-o tranziţie spre modernitate decât într-o modernitate propriu – zisă, în care bărbatul nu este de acord cu echitatea şi nu acceptă să îi scadă puterea de decizie şi controlul în faţa partenerei sale din cuplu şi în faţa unei modernizări şi evoluţii a acesteia.

„Ideea violenţei şi a bătăii rupte din Rai este doar o idee care încearcă să reaşeze pe postamentul priorităţii conjugale pe bărbat. Adică el să îşi recâştige din nou acea calitatea de lider. Astăzi, bărbatul nu mai poate să mai realizeze acest reper al tradiţionalităţii pentru că societatea teoretic nu i-o permite. Singurul apel pe care îl poate face ca să îşi susţină într-o formă sau alta tradiţionalitatea este apelul la stereotip: stereotipul social, nu că este real, ci pentru că este crezut de toţi şi îi dă lui o putere să îşi justifice într-o formă sau alta tipul acesta de autoritate de tip tradiţional”, spune profesorul Iulian Apostu.

Femeile, în cele mai multe dintre cazuri, nu iau măsuri şi preferă să ascundă agresivităţile pe care le suportă pentru a nu-şi strica imaginea personală, a familiilor şi pentru a nu se face de ruşine în faţa comunităţii. În unele situaţii, inclusiv copii ajung să suporte consecinţele faptelor părinţilor săi, să fie afectaţi şi la rândul lor să le preia comportamentul.

Nu puţine sunt şi cazurile în care, femeia, pe lângă abuzurile fizice, psihice şi emoţionale pe care le suferă, ajung să fie abuzate sexual deoarece bărbaţii cu care sunt într-o relaţie consideră că femeia este un bun care le aparţine şi de care poate dispune după bunul lor plac, iar ele trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile conjugale, fie că o fac de bună voie sau obligate.

Redăm mai jos o parte din interviul acordat de profesorul Iulian Apostu.

Gândul: Ce se poate spune despre un popor  şi totodată o societate modernă, în  care una dintre cele mai cunoscute şi împărtăşite zicale şi pe care mulţi oameni o susţin este ,,Bătaia este ruptă din Rai?”

Profesorul Iulian Apostu: Aş nuanţa un pic problema modernitatăţii cuplului conjugal românesc. În România, suntem mai degrabă într-o tranziţie spre modernitate decât într-o modernitate propriu – zisă. Ca să dăm un exemplu care poate părea şi cu o nuanţă de amuzament: la două întrebări se răspunde total în contrasens - Cine trebuie să gătească în familie şi o să ni se răspundă ,,femeia”, cine este cel mai bun bucătar şi o să ni se răspundă ,,bărbatul”. Aşadar, bărbatul mai degrabă îşi asuma valorile de status decât rolurile aferente. Aşadar, societatea este în tranziţie, nicidecum în modernitate, în marea ei componenţă. Categoric avem şi structuri moderne şi post moderne.

Ideea violenţei şi a bătăii rupte din Rai este doar o idee care încearcă să reaşeze pe postamentul priorităţii conjugale pe bărbat.

Adică el să îşi recâştige din nou acea calitatea de lider. Astăzi, bărbatul nu mai poate să mai realizeze acest reper al tradiţionalităţii pentru că societatea teoretic nu i-o permite. Singurul apel pe care îl poate face ca să îşi susţină într-o formă sau alta tradiţionalitatea este apelul la stereotip: stereotipul social, nu că este real, ci pentru că este crezut de toţi şi îi dă lui o putere să îşi justifice într-o formă sau alta tipul acesta de autoritate de tip tradiţional.

De ce este atât de tolerată violenţa domestică?

Sunt foarte multe cauze ale toleranţei violenţei domestice, ele, în primul rând, primesc o condiţionare materială a cuplurilor, fie că n-au cu ce să îşi întreţină copiii, fie că de depind de spaţiul locativ, fie că nu au serviciu, pentru că bărbaţii nu le-au lăsat să îşi ia un job.

De la o anumită vârstă încolo, posibilitatea de angajare fiind redusă, sunt obligate să depindă şi să rămână în mediul domestic, până la fenomenele extreme care ţin de o toleranţă învăţată în familie. Există o mulţime de teorii, teoria învăţării sociale care arată că de fapt aceste comportamente agresive internalizate în familiile de origine produc toleranţa pentru viitoarele fapte agresive în noile cupluri conjugale. Altele care vorbesc de o teorie a neajutorării învăţate în care îşi asumă acest eşec din cauza faptului că nimeni nu te ajuta şi atunci trebuie să accepţi ideea de violenţă şi să o gestionezi cumva ca efectele agresive să fie din ce în ce mai mici.

Citeşte continuarea interviului pe Gândul.info