De ce iubim România? Iată ce spun şase personalităţi

Ziua de 1 decembrie înseamnă, pe lângă parade şi urări de „La mulţi ani”, recunoaşterea istoriei şi un exerciţiu de reflecţie: cine suntem noi, românii, cum (ne) suntem şi ce putem face pentru o Românie mai bună şi mai plină (sic!), pentru că „Românie” suntem fiecare dintre noi. 

 

Pentru a celebra Ziua Naţională, am invitat la discuţie câteva personalităţi din România, pe care le ştiu cu iubire şi drag de ţară din activitatea lor şi discuţiile, gândurile împărtăşite de-a lungul anilor. 

 

 

De ce iubeşti România?

 

Iubirea aceasta a răsărit din limba maternă, a fost educată în leagăn de cultură românească şi, via bunici, creştină. De aceea îmi e un drag duios de toate acestea. E limba şi matricea în care mă bucur şi îmi e jale în toată profunzimea sensibilităţii. Ca orice sentiment, iubirea nu are explicaţii valide ştiinţific. La fel şi dorul de ţară, un sentiment secătuitor, chiar dacă te afli într-un loc incomparabil mai bun, în sens obiectiv.

 

Dacă ar fi să o defineşti într-un cuvânt, care ar fi acela?

 

Acasă.

 

Ce gând bun ai pentru ţară? Ce-i urezi de Ziua ei?

 

La fel ca şi gândul pentru acasă. 

 

României îi urez să nu se mai pustiască de oameni buni. Să aibă statul pe care aceşti oameni îl merită, statul care îi poate păstra şi înmulţi. Deocamdată între stat şi ţară nu este deloc armonie. Şi nu vorbesc de statul formal, ca instituţii, ci mai ales de ocupanţii vremelnici ai acestora. Puţini dintre ei sunt oameni buni. Puţini dintre ei sunt buni la ceva. Aşa se face că avem o bijuterie ca natură (dacă nu e prăduită), arhipelaguri de istorie interesantă şi insule de comunităţi capabile să facă lumea să înflorească. Prin urmare, ţării mele îi urez simfonie între frumuseţea naturală şi cea umană.

 

Tu cum sărbătoreşti ziua de 1 decembrie?

 

Fără ipocrizie eu îmi sărbătoresc ţara făcând un bilanţ personal la 1 Decembrie: Las o urmă bună pe unde am păşit? Am dat ceva acestei lumi din care vin?

 

În rest, deschid televizorul şi văd în fiecare an România militară şi coroane la mormintele eroilor. Şi mă întreb: Oare unde credem noi că ajungem dacă întreaga celebrare a ţării se leagă de război şi moarte? Copiii, părinţii, bunicii, constructorii, medicii, agricultorii, profesorii, creatorii de ştiinţă şi cultură, diplomaţii etc. nu contează în simbolistica Zilei Naţionale? Şi mă simt oarecum înstrăinată, la fel ca mulţi alţii dintre noi. Militar nu sunt. Nici preot. Nu am murit pe câmpul de luptă. Nu construiesc echipament militar. Nici nu cânt în fanfară.

 

Ce mesaj ai transmite celorlalţi români şi românce?

 

În primul rând, să fie sănătoşi şi să le pese de viaţa şi sănătatea semenilor.  În al doilea rând, să încerce mereu să nu trăiască şi muncească doar pentru ei şi familia lor, ci şi pentru comunitatea mai largă. În al treilea rând, să practice respectul, dreptatea şi gratitudinea. În al patrulea rând, să se considere norocoşi şi binecuvântaţi că trăiesc în această patrie europeană, mult mai mare decât patria părinţilor. Şi să răsplătească acest noroc chiar la ei acasă.

 

• Mădălina Turza, Consilier de Stat Cancelaria Prim-ministrului

De ce iubeşti România? 

Subiectiv vorbind, iubesc România pentru că dintre toate locurile în care am călătorit şi trăit, acasă este doar aici. Apoi iubesc România pentru că aici este locul şi timpul în care poţi avea nu doar un ”job”, ci o misiune prin care să construieşti. Este ţara care te provoacă în fiecare zi să lupţi pentru potenţialul pe care îl ştii, îl intuieşti, dar îţi trebuie suficient de multă determinare şi altruism ca să alegi #SePOATE în locul lui ”merge şi aşa” sau al resemnării. Este spaţiul în care poţi alege să fii parte din schimbare.

Prea mulţi oameni cred că iarba este mai verde în altă parte. În realitate, este atât de verde pe cât de mult efort ai depus să o îngrijeşti şi să o creşti. Tu personal.

Dacă ar fi să o defineşti într-un cuvânt, care ar fi acela? 

Transformare.

Ce gând bun ai pentru ţară? Ce-i urezi de Ziua ei?

României îi doresc puterea de a se aşeza în mod autentic pe harta marilor state ale lumii, de a-şi găsi resursele interioare şi stima de sine, nu doar în imnuri patriotice de secol 18, ci în milioanele de români şi românce, care aleg în fiecare zi, prin comportamentul, munca şi efortul lor, să dezvolte şi emancipeze România.

Tu cum sărbătoreşti ziua de 1 decembrie? 

Anul acesta, 1 decembrie înseamnă acasă. Linişte şi reflecţie într-o perioadă dificilă şi complexă în care trebuie să fii foarte atent să nu pierzi din vedere sistemul de valori care te defineşte.

Ce mesaj ai transmite celorlalţi români şi românce?

Dincolo de tradiţionalul, ”la mulţi ani!”, îmi doresc pentru noi, românii, să ne recâştigăm încrederea unii în alţii şi în noi înşine. Să revalorizăm onestitatea, decenţa, munca cinstită şi altruismul. Să reînvăţăm să credem că se poate prin noi înşine, la nivel individual şi naţional, să aşteptăm mai puţin şi să construim noi înşine mai mult. Să ne bucurăm de ”capra vecinului” veselă şi sănătoasă şi să dăm o mână de ajutor ”vecinului care şi-a pierdut capra”. În esenţă, ne doresc un recurs la valori, pentru că România nu înseamnă ”eu”, ci doar ”noi”.

 

• Cătălina Olteanu, membră în Colegiul director la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Romania (CNCD)

• Marian Staş, Facilitator procese de leadership educaţional