Decebal de la Dunăre. Povestea neştiută a celei mai înalte sculpturi în munte din Europa | FOTO

CITEŞTE CONTINUAREA ÎN PAGINA 2

Basorelieful are o înălţime de 55 de metri şi este situat pe malul stâncos al Dunării, între localităţile Eşelniţa şi Dubova.

Lucrările au fost efectuate între 1994 şi 2004 şi nu au fost deloc uşoare. 12 alpinişti, conduşi de Florin Cotarcea, au muncit, zi de zi, timp de 10 ani. La locul în care s-a realizat sculptura se poate ajunge doar cu barca, motiv pentru care nu s-au putut folosi utilajele grele. Alpiniştii îşi cărau în spate uneltele şi se căţărau până la schelă, într-o zonă plină de vipere.

“Am dat un concurs acolo, cu mai mulţi artişti, practic nici nu am crezut că o să-l câştig. Norocul a fost că toate lucrările au fost analizate de o comisie, iar lucrările au fost trimise fără să se specifice numele, au fost trimise pe numere, cred că acesta a fost norocul meu. Aveam 26 de ani, eram tânăr. Eram sigur ce-o să iasă acolo, nu am avut niciun dubiu că am fi putut greşi. Practic, nu mă aşteptam că lucrurile se vor opri, nefiind gata, dar aşa a fost să fie (...) Statuia este făcută în proporţie de 60%. Este departe de a fi gata. E o lucrare care se vede bine de la distanţă, de aproape nu se vede nimic. Nu este gata. Nu asta s-a vrut. Nu acesta este punctul final. Condiţiile de muncă nu au fost uşoare. A fost greu accesul cu materiale. Stânca a avut fisuri, a trebuit să le cimentăm, betonul şi toate materialele le-am urcat pe braţe”, a spus spus Florin Cotarcea, pentru MEDIAFAX.

Un alt om care a săpat în munte este Rudolf Cocic. Azi susţine că ar lua-o de la capăt oricând.

”Eu am fost mecanic, am fost şi alpinist, de toate am fost. Domnul profesor Iosif Constantin Drăgan a vrut demult să înceapă monumentul, înainte de Revoluţie, a reuşit după '90 să facă demersurile. Eu am fost acolo de la început. Domnul Iosif Constantin Drăgan venea periodic. Practic, monumentul nu a început din 1994, a început mult mai devreme, s-au făcut pontoane, compresoare, amenajarea de şantier, logistica mecanică, de compresoare, de curent, a durat mult mai mult. Sunt mândru de ceea ce am făcut, e unicat în Europa, rămâne şi peste 2000 de ani, se va vorbi şi atunci de monumentul acesta şi de cei care l-au realizat. Dacă ar fi să o iau de la zero, m-aş apuca din nou de această construcţie. (…) De la distanţă, lucrarea este finalizată sută la sută. La apropiere ar mai trebui lucrat. Eu acum mă ocup de mentenanţa monumentului, fac parte din Fundaţia Europeană”, a povestit Rudolf Cocic, pentru MEDIAFAX.

Ca o ironie, cel care la 26 de ani conducea 12 alpinişti zi de zi pe munte, la una dintre cele mai ambiţioase lucrări, azi "sculptează" chipul lui Decebal în piele, în Germania.

“Am pierdut un hotel chiar acolo lângă stâncă. Fratele meu a făcut un hotel, ne-am combinat puţin cu banca, nu am mai reuşit să dăm banii înapoi şi l-am pierdut. Am plecat şi pentru că am avut nevoie de o schimbare. Lumea e frumoasă, merită să vezi mai multe. Aici, în Germania, tatuez. (…) L-am tatuat de foarte multe ori pe Decebal, atât românilor de aici, cât şi celor de acasă. Am şi un job oficial. Lucrez pe un camion câteva ore, noaptea”, a povestit Cotarcea, pentru MEDIAFAX.

Cea mai mare sculptură în piatră din Europa a fost dorinţa devenită realitate a unuia dintre cei mai bogaţi oameni de după Revoluţie- Iosif Constantin Drăgan. Cu o viaţă trăită câteva decenii departe de ţară, Drăgan avea o avere estimată, în anul 2006, la 1,3 miliarde de dolari. Sculptura l-a costat nu mai puţin de un milion de dolari. Sub capul lui Decebal a rămas săpată în stâncă inscripţia „DECEBALUS REX - DRAGAN FECIT” ("Regele Decebal - făcută de Drăgan").