Decizia Curţii Constituţionale în cazul ANI, publicată în Monitorul Oficial

Curtea Constituţională a constatat, în 15 aprilie, că unele reglementări ale Legii privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt neconstituţionale, inclusiv articolul 13 care stabileşte atribuţiile ANI, respectiv verificarea declaraţiilor de avere şi interese, controlul depunerii la termen a acestora, constatarea neconcordanţelor sau a nerespectării hotărârilor legale, constatarea incompatibilităţilor şi sesizarea organelor de urmărire penală, dar şi aplicarea sancţiunilor.

Judecătorii Curţii Constituţionale au apreciat că activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) este mai mult decât ar trebui să aibă voie un organ administrativ, făcându-se confuzie între anchetă şi judecată.

Magistraţii constituţionali au apreciat că actul de constatare întocmit de inspectorii de integritate are efecte juridice similare rechizitoriului, sub aspectul sesizării instanţei de judecată. Astfel, prin actul de constatare, inspectorul de integritate analizează şi decide - printr-un procedeu specific funcţiei de judecată - dacă există diferenţe vădite între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă şi dacă dobândirea unei cote-părţi din avere sau a anumitor bunuri determinate este nejustificată, solicitând instanţei de judecată - ca urmare a aceluiaşi procedeu - confiscarea averii nejustificate.

Curtea a constatat că anumite activităţi desfăşurate de inspectorii de integritate au caracter jurisdicţional, creându-se o confuzie între funcţia de anchetă şi cea de judecată.

"Curtea constată că anumite activităţi desfăşurate de inspectorii de integritate au caracter jurisdicţional. Astfel, în temeiul articolului 46 din Legea nr.144/2007 şi urmare a activităţilor de cercetare şi verificare, creându-se o confuzie între funcţia de anchetă şi cea de judecată, inspectorul de integritate - pe baza liberei sale aprecieri în administrarea probelor, printr-o procedură care nu respectă contradictorialitatea - decide că o parte din avere este nejustificată şi, prin urmare, dă un verdict, «spune dreptul» (iuris dictio), activitate permisă numai instanţelor de judecată", scriu judecătorii Curţii Constituţionale în motivarea deciziei privind neconstituţionalităţile Legii Agenţiei Naţionale de Integritate.

De asemenea, Curtea a apreciat că organele care exercită aceste activităţi nu sunt instanţe judecătoreşti şi nu se supun normelor de organizare şi funcţionare prevăzute în Constituţie.

CC a stabilit că este neconstituţional ca ANI să aibă activităţi de cercetare şi de constatare, în temeiul cărora este sesizată instanţa de judecată, solicitându-se confiscarea averii, sau organele de urmărire penală, care nu se pot încadra nici în modalităţile de exercitare a jurisdicţiilor speciale administrative, deoarece nu sunt facultative.

De asemenea, Curtea a stabilit că atribuţia inspectorului de integritate de a solicita confiscarea averii încalcă şi prevederile articolului 44 aliniatele 8 şi 9 din Constituţie, potrivit cărora "averea dobândită licit nu poate fi confiscată, iar caracterul licit al dobândirii se prezumă", iar "bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii".

"Curtea constată că atribuţia inspectorului de integritate de a solicita confiscarea averii încalcă şi prevederile articolului 44 alineat 8 şi 9 din Constituţie, potrivit cărora «averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă» iar «bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.» (...) Astfel, confiscarea nu face decât să aducă atingere prezumţiei de dobândire licită a unor bunuri, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege care îngăduie o astfel de atingere adusă averii unei persoane", susţin judecătorii CC, criticând faptul că, prin această prevedere, posibilitatea confiscării se extinde şi la bunurile "nejustificate", în loc să vizeze doar averile "ilicite".

Curtea afirmă că principiul constituţional al prezumţiei dobândirii licite a averii "trebuie" să se aplice şi celor cercetaţi de ANI, "iar cei ce pretind că averea unei persoane a fost dobândită ilicit trebuie să dovedească acest lucru (inspectorii de integritate, n.r.)".

Totodată, Curtea Constituţională arată că Executivul nu poate emite OUG, în 45 de zile, pentru a pune legea în acord cu Constituţia, ci poate doar iniţia un proiect de lege.

"Ca atare, pe o perioadă de 45 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei decizii, Guvernul nu poate adopta o ordonanţă de urgenţă pentru a pune de acord prevederile Legii 144/2007 constatate ca fiind neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, dar poate iniţia un proiect de lege în acord cu cele stabilite prin prezenta decizie", se precizează în motivarea CC.

"Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept", potrivit articolului 147 din Constituţie.

Trei judecători ai Curţii - Nicolae Cochinescu, Petre Lăzăroiu şi Augustin Zegrean - arată că nu împărtăşesc opinia majoritară potrivit căreia dispoziţiile art. 6, 7, 8 şi 46 din Legea nr. 144/2007 sunt neconstituţionale, susţinând că atribuţiile ANI şi ale inspectorilor de integritate de verificare prin probe a caracterului licit de dobândire a averii nu exced cadrului constituţional, iar Agenţia se defineşte ca autoritate administrativ autonomă.

Aceste texte abilitează Agenţia Naţională de Integritate şi inspectorii de integritate să administreze probe, şi anume date, înscrisuri, documente deţinute de autorităţile publice, de instituţiile sau de societăţile publice sau private, şi să dispună efectuarea de expertize - în vederea întocmirii actelor de constatare şi a proceselor-verbale privind averea, conflictele de interese şi incompatibilităţile verificate.

"Luând în considerare obligaţia generală de respectare a legilor, prevăzută în art.1, alin. (5) din Constituţie şi obligaţia de exercitare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă, prevăzută în art. 57 din Legea fundamentală, opinăm că atribuţiile Agenţiei şi ale inspectorilor de integritate de verificare prin probe a caracterului licit de dobândire a averii şi a existenţei unor conflicte de interese şi incompatibilităţi, reglementate prin textele analizate, nu excedează cadrului constituţional", susţin cei trei judecătorii ai CC.

Aceştia nu au fost de acord nici cu argumentele prin care art.46 din lege a fost declarat neconstituţional de majoritatea colegilor lor magistraţi constituţionali.

"Opinăm că textul nu încalcă prezumţia de dobândire licită a averii, consacrată prin art. 44 alin (8) din Constituţie, în condiţiile în care textul de lege analizat prevede că Agenţia întocmeşte actul de constatare, pe care îl trimite instanţei competente, pe baza probelor aflate la dosar, adică a datelor, înscrisurilor şi documentelor deţinute de autorităţile publice, de instituţiile sau de societăţile publice sau private cu privire la valoarea bunurilor şi a veniturilor dobândite, a expertizelor efectuate şi a declaraţiilor de avere şi de interese depuse de persoanele vizate de lege în termenul de 15 zile de la data numirii sau alegerii în funcţie ori de la data începerii activităţi, prevăzută în art. 44 alin. (1) din lege", se arată în opinia separată a celor trei la motivarea deciziei din 15 aprilie.

Potrivit celor trei judecători, din textul analizat nu rezultă obligaţia persoanei a cărei avere este verificată de a face dovada caracterului licit al dobândirii bunurilor, această obligaţie revenind în exclusivitate Agenţiei, prin probele administrate în condţiile legii.

Totodată, persoana în cauză are posibilitatea să combată acestea probe atât în faţa organelor Agenţiei, cât şi în faţa instanţei de judecată şi să infirme constatarea că "între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturilor realizate în aceeaşi perioadă sunt diferenţe vădite, iar dobândirea unei cote-părţi din avere sau a anumitor bunuri determinate nu este justificată", susţin cei trei magistraţi care adaugă că legiuitorul este liber să instituie măsura confiscării în toate cazurile de dobândire ilicită de bunuri.

Totodată, cei trei judecători au respins şi argumentele celorlaţi colegi ai lor conform cărora activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate este jurisdicţională.

"Funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a spune dreptul (juris dico) şi de a soluţiona prin hotărâre cu autoritate de lucru judecat un conflict cu privire la existenţa ori întinderea unor drepturi subiective, de a constata o situaţie juridică sau de a dispune, în condiţiile legii, o măsură restrictivă de drepturi. Cel care judecă, judecătorul sau organul de jurisdicţie permis de Constituţie, este independent şi se supune numai legii. Pe de altă parte, activitatea jurisdicţională nu se exercită decât la cerere, spre deosebire de activitatea executiv-administrativă care acţionează nu numai la cerere, ci şi din oficiu. De asemenea, activitatea jurisdicţională se desfăşoară în cadrul unei proceduri formale, caracterizată prin publicitate, contradictorialitate, oralitate. Niciunul dintre aceste elemente de esenţa activităţii de judecată nu se regăsesc în structura organică, funcţională şi formală a Agenţiei Naţioale de Integritate", sunt argumentele celor trei judecători ai CC.

Potrivit acestora, Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie pentru că în competenţa acesteia nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege.

"Agenţia nu pronunţă hotărâri cu autoritate de lucru judecat, ci desfăşoară o activitate de cercetare, de investigaţie, de constatare a unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică, iar în final de sesizare a instanţelor judecătoreşti sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii componente, în vedrea luării măsurilor prevăzute de lege. Agenţia este subordonată organic şi funcţional Consiliului Naţional de Integritate şi se află sub controlul Parlamentului. În sfârşit, procedura urmată de Agenţie nu se identifică cu principiile care guvernează procedura jurisdicţională. Prin trăsăturile care o caracterizează, Agenţia Naţională de Integritate se defineşte - aşa cum express se arată în art. 13 alin.(1) din Legea nr. 144/2007 - ca fiind o autoritate administrativ autonomă", conchid magistraţii Nicolae Cochinescu, Petre Lăzăroiu şi Augustin Zegrean.

Zegrean a fost desemnat membru al Curţii Constituţionale de către preşedintele Traian Băsescu, în 2007, pentru un mandat de nouă ani. Nicolae Cochinescu a fost numit judecător de Senat în 2001, la propunerea PDSR, pentru un mandat de 9 ani, care expiră anul acesta. Petre Lăzăroiu a fost numit judecător al Curţii Constituţionale de către preşedintele Traian Băsescu în 2008, pentru un mandat care expiră în 2010.

Şapte din cei nouă membri ai CC, mai puţin preşedintele Ioan Vida şi judecătorul Nicolae Cochinescu, ar fi verificaţi de ANI, relata Hotnews în ziua în care instanţa constituţională pronunţase decizia conform căreia mai multe articole importante din legea după care Agenţia funcţionează sunt în neconcordanţă cu legea fundamentală.

Curtea Constituţională a dezminţit însă informaţia. "Precizăm că până la data pronunţării - 14 aprilie 2010 - niciun membru al Curţii Constituţionale nu a fost înştiinţat cu privire la desfăşurarea vreunei proceduri de verificare în privinţa sa de către Agenţia Naţională de Integritate, potrivit dispoziţiilor legii, iar la Curtea Constituţională nu s-a primit nicio solicitare de documente ori alte informaţii din partea Agenţiei", se arăta într-un comunicat al Curţii Constituţionale din 22 aprilie.

Comisiile juridică şi pentru drepturile din Senat omului au decis, miercuri, cu opt voturi "pentru" şi şapte "împotrivă" să amâne discutarea proiectului legii ANI până la publicarea în Monitorul Oficial a motivării deciziei Curţii Constituţionale.

Proiectul noii legi a ANI, propus de Guvern, a fost adoptat, în 28 aprilie, de Camera Deputaţilor, cu 183 de voturi "pentru", zero voturi "împotrivă" şi 27 de abţineri, Senatul fiind Cameră decizională.