Declinul demografic al României, în al 26-lea an consecutiv. Este ameninţat sistemul public de pensii

"Datele statistice sunt de netăgăduit: în raport cu populaţia de la începutul anului 1990, când România avea 23,2 milioane de locuitori, s-a ajuns în anul 2014 la o populaţie cu reşedinţa în ţară sub 20 de milioane de locuitori. Acest declin demografic, care numără 26 de ani, reprezintă una dintre principalele ameninţări pentru sustenabilitatea sistemului public de pensii", a afirmat Gheţău, prezent la un eveniment de specialitate.

El a arătat ca reducerea populaţiei cu aproximativ 3,2 milioane locuitori îşi are originea în scădere naturală - 600.000 de persoane, emigraţia definitivă - circa 300.000 de persoane, la care se adaugă "o imensă emigraţie" cu schimbare doar a reşedinţei în alte ţări - aproape 2,4 milioane de locuitori.

În privinţa ratei fertilităţii, care indirect a devenit o ameninţare la adresa sistemului public de pensii, acest indicator se află în jurul valorii de 1,3 copii/femeie începand cu anul 2000, comparativ cu aproximativ 3,7 în anii 70.

"Nu trebuie să omitem faptul că scăderea numărului de nou-născuţi a fost benefică economic, ea a redus considerabil cheltuielile pe care societatea le-a facut pentru maternitate şi naşterea copiilor, concedii postnatale, asistenţă medicală, alocaţii şi indemnizaţii, creşe şi grădiniţe, cheltuieli în sistemul educaţional, poate chiar şi în programele de locuinţe sociale", a spus Gheţău.

El a adăugat că diminuarea numărului de nou-născuţi este rezultanta unor decizii ale femeii, ale tânărului cuplu de a renunţa la copii, de amânare a venirii lor pe lume ori de a avea un singur copil.

"Şi aici se regăsesc avantaje economice, pentru individ şi cuplu, prin alocarea resurselor spre alte finalităţi ori un efort superior pentru calitatea vieţii unicului copilul. Pe termen lung, însă, aceste avantaje se întorc cu un bumerag sub formă de costuri, mult mai mari decât în prezent, asupra societăţii", a arătat Gheţău.