Deshumarea soţilor Ceauşescu şi iminenta expertiză, punctul final al unui proces de cinci ani

În aceşti cinci ani, însăşi cea care a iniţiat acţiunea, fiica cuplului Ceauşescu, Zoia, a murit, procesul fiind însă continuat de soţul ei, Mircea Oprean, şi de fratele ei Valentin.

Zoia Ceauşescu a dat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, în 2005, cerând magistraţilor de la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti deshumarea părinţilor ei şi efectuarea unor teste care să stabilească identitatea acestora. În expunerea de motive care însoţea cererea de chemare în judecată, aceasta cerea MApN să dovedească faptul că părinţii ei au fost înhumaţi în Cimitirul Ghencea Civil şi efectuarea unei expertize medico-legale. Zoia nu era convinsă că persoanele înhumate în Ghencea civil sunt părinţii ei. În plus, ea solicita şi un loc de veci în acelaşi cimitir, pentru a-şi putea îngropa creştineşte părinţii.

O lună mai târziu, la cererea MApN, dosarul a fost transferat de la Judecătoria Sectorului 6 la cea a Sectorului 5, aceasta fiind competentă să ia în discuţie cererea Zoiei Ceauşescu, având în vedere că ministerul îşi are sediul în acest sector al Bucureştiului.

La unul dintre primele termene ale procesului, MApN a cerut să fie scos din procesul deschis de Zoia Ceauşescu, arătând, printr-un act depus la instanţă, că nu avut atribuţii "cu privire la ceremonia de înmormîntare şi nici la înmormântarea propriu-zisă a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu".

Avocatul Zoiei Ceauşescu declara la acel moment că cererea MApN "ridică unele semne de întrebare", în condiţiile în care o instanţă militară a pronunţat sentinţa, Armata a transportat cadavrele de la Tîrgovişte la Bucureşti, iar depozitarea corpurilor celor doi a avut loc pe Stadionul Ghencea.

Pe de altă parte, Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane (ACCU), unde Zoia Ceauşescu s-a adresat pentru concesionarea celor două morminte din cimitirul Ghencea civil unde ar fi fost înhumaţi părinţii ei, a arătat, printr-un document depus la instanţă, că nu poate da curs solicitării acesteia pe motiv că nu există nici un document oficial care să ateste că acolo sunt înmormântaţi părinţii ei.

Directorul ACCU, George Georgescu, declara atunci pentru MEDIAFAX că actul arată că Administraţia nu deţine documente care să ateste că soţii Ceauşescu sunt îngropaţi în cimitirul Ghencea.

Şeful ACCU a mai spus atunci că procedurile sunt foarte stricte.

"Ca să înmormântezi pe cineva într-un cimitir public îţi trebuie un document de concesionare. Acesta se eliberează în baza unei solicitări însoţite de certificatul de deces al persoanei. Nu există nici solicitare, nici certificat de deces, nimic. La noi în evidenţe nu apar documente care să ateste că, într-adevăr, soţii Ceauşescu au fost înmormântaţi în Ghencea", spunea directorul ACCU.

El anunţa cu acea ocazie că Zoia Ceauşescu a dat în judecată ACCU în urma refuzului de a-i concesiona mormântul.

Astfel s-a ajuns la o situaţie paradoxală, Georgescu arătând că mormântul poate fi concesionat în baza unei confirmări a identităţii celui care este deja înmormântat acolo, însă pentru această confirmare este necesară exhumarea, care nu poate fi însă făcută fără concesionarea locului sau în lipsa unei decizii a instanţei.

În această fază a procesului a fost solicitată o expertiză medico-legală.

"Dacă analizele atestă faptul că persoanele îngropate acolo sunt soţii Ceauşescu, atunci vom da curs solicitării doamnei Zoia Ceauşescu şi îi vom concesiona mormântul. Este o cerere legitimă, dar care trebuie acoperită cu documente. Trebuie să aşteptăm expertiza medico-legală", susţinea la acel moment Georgescu.

Au urmat mai multe termene de judecată la care s-a discutat inclusiv dacă cimitirul Ghencea civil este sau nu administrat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin ACCU, ajungându-se la studierea hotărârii CGMB prin care se stabilea modul de organizare şi funcţionare al Administraţiei.

Lucrurile s-au complicat şi mai tare după ce, la un termen din iunie 2005, instanţa avea să constate că în certificatul de deces al soţilor Ceauşescu - document necesar pentru înmormântare - nu se precizează la care cimitir au fost îngropaţi cei doi dictatori ucişi în decembrie 1989.

În septembrie 2005 au fost propuşi pentru a fi audiaţi mai mulţi martori între care Gelu Voican Voiculescu, generalul Dan Voinea, fostul ministru al Apărării, generalul Victor Stănculescu, generalul de brigadă Mugurel Florescu şi profesorul Vladimir Beliş, fostul director al Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici". Instanţa însă nu a fost de acord cu audierea martorilor, respingând totodată şi cererea de efectuare a expertizei medico-legale.

Două săptămâni mai târziu, magistraţii Judecătoriei Sectorului 5 au decis să respingă cererea Zoiei Ceauşescu de a-i fi deshumaţi părinţii şi de a se stabili dacă ei sunt cei îngropaţi în Cimitirul Ghencea Civil, însă Ministerul Apărării Naţionale a fost obligat de instanţă să demonstreze cu acte că soţii Ceauşescu se află în mormintele respective.

Ministerul a atacat decizia cu apel, astfel că procesul a ajuns la Tribunalul Bucureşti. După câteva termene ale fazei de apel a procesului, în 2006, Tribunalul Bucureşti a dispus rejudecarea fondului, trimiţând dosarul înapoi magistraţilor de la Judecătoria Sectorului 5.

Judecarea dosarului a continuat la instanţa de sector. În noiembrie 2006, Zoia Ceauşescu a murit, procesul fiind continuat de soţul acesteia şi de fratele ei Valentin, după ce instanţa le-a acceptat cererile de intervenţie în proces.

Un an mai târziu, în 2007, completul Judecătoriei Sectorului 5 a cerut din nou ACCU să i se indice exact locurile de veci ale acestora în planul cimitirului Ghencea. Avocaţii reclamanţilor au criticat decizia, acuzând tergiversarea dosarului şi amintind că ACCU a comunicat deja instanţei că Elena şi Nicolae Ceauşescu sunt înmormântaţi "teoretic" în acest cimitir, nefiind în posesia niciunui document (copie după certificat de deces pe numele Ceauşescu Elena sau pe numele Ceauşescu Nicolae, adeverinţă de înhumare în original) care să ateste înhumarea.

Administraţia a transmis schiţa amplasamentului locurilor de veci din cimitirul Ghencea în care se presupunea că au fost înhumaţi Elena şi Nicolae Ceauşescu, specificând din nou că nu are documente care să ateste că cei doi au fost înmormântaţi în acel loc.

În 11 aprilie 2007, Judecătoria Sectorului 5 a respins ca neîntemeiată cererea de deshumare a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu şi de stabilire a identităţii celor înhumaţi în cimitirul Ghencea Civil din Capitală.

Cei doi urmaşi ai familiei Ceauşescu au atacat decizia, dosarul ajungând din nou la Tribunalul Bucureşti. După doar câteva termene, în februarie 2008 judecătorii Tribunalului Bucuresti au obligat Ministerul Apărării să le prezinte lui Valentin Ceauşescu şi lui Mircea Oprean dovezi certe care să lămurească dacă soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost sau nu îngropaţi în cele două locuri de veci din Cimitirul Ghencea.

MApN a atacat cu recurs decizia Tribunalului, însă aceasta a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, care, la sfârşitul lunii iunie 2008, a stabilit, prin decizie definitivă şi irevocabilă, să oblige Ministerul Apărării să le prezinte lui Valentin Ceauşescu şi lui Mircea Oprean dovezile cerute.

În 14 noiembrie 2008, Ministerul Apărării a comunicat că a solicitat "înscrisuri sub semnătură privată" unor participanţi la înhumarea soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu, acestea fiind înmânate celor doi reclamanţi. Cele două documente reprezentau declaraţii semnate de generalul Mugurel Florescu şi de colonelul Trifan Matenciuc, participanţi la înhumarea soţilor Ceauşescu

ACCU a acceptat că cele două declaraţii reprezintă dovezi ale faptului că în acele morminte sunt îngropaţi Nicolae şi Elena Ceauşescu, astfel că Valentin Ceauşescu şi Mircea Oprean au cerut concesionarea celor două locuri de veci.

În 2009, Valentin Ceauşescu şi Mircea Oprean au obţinut dreptul de concesiune asupra celor două morminte. Trecând mai mult de şapte ani de la momentul la care cele două cadavre au fost îngropate în acele locuri de veci, ei au avut posibilitatea să facă deshumarea, însă, potrivit avocatului, "nu s-au hotărât".

Un an mai târziu, la începutul lunii iunie 2010, subiectul a fost redeschis după ce avocatul celor doi a anunţat că, pe cale administrativă, deshumarea poate fi oricând obţinută.

Astfel, după parcurgerea etapelor administrative, în ziua de 21 iulie 2010 rămăşiţele din mormintele unde se presupune că au fost îngropaţi cei doi soţi Ceauşescu au fost exhumate şi urmează a fi expertizate.

Aşadar, la capătul a mai mult de cinci ani de procese, dilema privind locul în care au fost îngropaţi cei doi dictatori, care a preocupat România ultimilor 20 de ani, ar putea fi rezolvată printr-o expertiză medico-legală.

Scenariile sunt multe, mergând de la incertitudini de bun simţ, generate de lipsa unor acte care să arate clar că cei doi sunt îngropaţi acolo, până la cele science-fiction avansate de oameni cu instruire precară care vorbesc cu emfază despre viaţa liniştită pe care Ceauşeştii o duc pe cine-ştie-ce insulă pustie.

Expertiza însă ar putea întârzia, şeful INML, profesorul Dan Dermengiu, anunţând, miercuri, că analiza ADN a rămăşiţelor scoase din cele două morminte de la Ghencea Civil nu este o prioritate în faţa chestiunilor "la zi".

(Material realizat de Ovidiu Vanghele, ovidiuv@mediafax.ro)