Interviul cu Olivia Vereha a fost realizat cu ocazia TEDxInovatorilorStreet, eveniment organizat de Inventikus, clusterul dedicat consilierii şi promovării inventatorilor şi inovatorilor din România.
Cine este Olivia Vereha?
Olivia Vereha: Sunt un UX Designer norocos peste limită. Am şansa să lucrez în serviciul public şi să contribui cu skill-urile mele la proiecte care fac ţara asta şi lumea un loc mai bun, mai eficient şi mai prietenos cu oamenii. Am un background în comunicare, mai precis în jurnalism, o altă meserie care mi-a fost tare dragă dar pe care nu o mai practic de mai bine de şapte ani când am descoperit că locul meu este de fapt în digital.
Cum a luat naştere Code4Romania? Care a fost taseul de la gând la creaţie?
Code for Romania s-a născut la începutul lui 2016 din voinţa unor oameni care s-au săturat să mai aştepte, într-o perioadă în care cel mai puternic sentiment resimţit de noi toţi era unul de neputinţă şi de sufocare după tragedia de la Colectiv. Cred ca pentru majoritatea celor din generaţia noastră a fost prima dată când ceva groaznic, generat de ani întregi de iresponsabilitate, corupţie şi ”merge şi aşa”- uri ne lovea din plin pe noi, pe prietenii noştri şi pe părinţii noştri deopotrivă.
Începând de atunci a fost un întreg proces de ajustare, adaptare, optimizare şi construcţie pe termen lung. Pornind de la modelul Code for America, adaptat la realitatea pe care o găsim în România şi ţinând cont de peisajul nostru de obstacole şi de provocări am reuşit să punem în mişcare cea mai mare comunitate de voluntariat în IT. Astăzi Code for Romania este mult mai mult cu o echipă în creştere, cu peste 20 de proiecte live şi cu mecanisme funcţionale de lucru atât cu instituţiile publice cât şi cu societatea civilă.
Care este reţeta succesului, în opinia ta?
Cred că ai nevoie de un cumul de factori pentru a ajunge într-adevăr să ai succes. Primul dintre ele în care cred cu profunzime este că trebuie mereu să îţi aduci aminte că nu eşti deţinătorul adevărului absolut şi că trebuie să te formezi încontinuu. Mereu e ceva de învăţat şi absolut orice produci, poate fi îmbunătăţit.
Un al doilea ingredient este să nu uiţi de restul lumii din jurul tău. Orice produs, fie el digital sau fizic, trăieşte şi se manifestă şi produce efecte într-un context. Cât timp nu studiezi toate detaliile care compun ecosistemul în care tu derulezi un proiect (de la legislaţie, comportamente de masă versus individuale, putere economică, amprente culturale etc) nu vei reuşi să obţii maximul pe care ţi-l doreşti.
Un al treilea ingredient este grija pentru tine şi echipa ta, pentru că resursa umană e cea mai importantă dintre toate. E important să ai grijă să ai toate resursele emoţionale şi fizice când pleci la drum şi să nu uiţi că, la fel cum te învaţă în avion, e important să îţi pui masca de oxigen ţie înainte să îi ajuţi pe ceilalţi pentru că dacă nu, nu vei reuşi să îi salvezi nici pe ei, nici pe tine.
Ce înseamnă să fii antreprenor în România? De unde începi, de ce anume ai nevoie?
Cât de uşor/greu este? Cine te sprijină? Care este relaţia cu statul/ cu birocraţia?
Am norocul să nu ştiu ce înseamnă provocarea de antreprenoriat, dar pot să spun cu certitudine că viaţa de ONG în România este o aventură care nu se termină niciodată. Probabil suntem apropiaţi ca dileme şi obstacole de un start-up, dar să devii un ONG sustenabil de tehnologie civică într-un spaţiu în care nimeni nu cunoştea conceptul până să apărem noi a fost cu adevărat o misiune imposibilă, pe care am reuşit să o depăşim.
Ai nevoie de puţin mai mult decât motivaţie, ai nevoie de un plan, de timp să îţi pui pe picioare o strategie funcţională, să te gândeşti unde vrei să ajungi şi să adaptezi foarte mult din mers.
Birocraţia în sectorul ONG este chiar mai mare ca în mediul de business şi e nevoie de o rigurozitate foarte mare în cum îţi administrezi documentele, relaţia cu statul, zona financiară care este mereu sub lupă etc. Este de asemenea vital să găseşti parteneri strategici care sunt gata să meargă alături de tine pe drumul lung spre obiectivele pe care ţi le-ai propus, finanţatori care să te sprijine nu doar cu fonduri ci şi cu experienţa lor şi cu sfaturi atunci când ai nevoie. La urma urmei proiectele şi programele pe care le implementezi sunt în egală măsură ale tale, ale finanţatorului şi ale beneficiarilor, prin urmare colaborarea este cheia oricărui succes în acest sector.
Ce este Code4Romania? Ce activităţi desfăşuraţi?
Code for Romania proiectează, construieşte şi administrează ecosistemul de schimbare socială prin tehnologie al României. Organizaţia noastră a reuşit să conceapă şi să consolideze un mecanism funcţional prin care să aducă împreună şi să direcţioneze capacitatea uriaşă de dezvoltare IT din România şi diaspora pentru a livra soluţii digitale pentru problemele cu care ne confruntăm.
Obiectivele noastre sunt să generăm soluţii de tehnologie civică cu scopul de a rezolva principalele probleme ale României printr-un proces foarte amănunţit de cercetare, ideaţie, incubare, prototipare şi testare, să transformăm modul în care sunt finanţate soluţiile de tehnologie civică şi să construim premisele necesare unei dezvoltări sustenabile a infrastructurii de digitalizare în contextul românesc. În paralel lucrăm la creşterea capacităţii de dezvoltare de soluţii coerente şi sustenabile în rândul societăţii civile şi al instituţiilor publice.
De ce este utilă digitalizarea în România?
Digitalizarea este un proces pe care nu îl putem evita, va trebui să trecem prin el ca stat fie că vrem, fie că nu vrem. Avem nevoie de digitalizare pentru a putea eficientiza procese fie că vorbim de sistemul sanitar, de educaţie sau de protecţia mediului. Nu există niciun domeniu în care să poţi spune că digitalizarea nu are sens. Dacă este pentru noi o zonă unde digitalizarea este vitală, aş spune că este în procesul de culegere şi analiză de date. Implementăm în orb ca stat programe şi proiecte în toate sectoarele fără să aruncăm un ochi pe date pentru a putea lua nişte decizii informate. Nu avem date curate şi suficiente în niciun sector.
Ce probleme sociale identificaţi cel mai des?
Fiecare domeniu este foarte diferit dar există însă nişte „afecţiuni” comune în fiecare dintre ariile în care facem cercetare şi proiectare. Prima problemă de care ne lovim de fiecare dată este lipsa datelor. Fie că vorbim de violenţă domestică sau de accesul la educaţie sau de servicii publice instituţionale, lipsa de date suficiente şi corecte, pe care te poţi baza este primul lucru care apare. Ceea ce explică în foarte mare măsură carenţele de dezvoltare strategică din România. Dacă nu ai date curate şi suficiente nu vei putea niciodată să iei decizii informate şi fundamentate de imaginea reală a situaţiei din teren. O altă problemă cu care ne confruntăm este nivelul destul de redus al gradului de alfabetizare digitală care contribuie mult la tendinţa oamenilor de a respinge, din teamă sau necunoaştere, soluţii digitale.
De asemenea, în sectorul public există o reţinere faţă de noi aplicaţii sau sisteme pentru că multă vreme au primit tot felul de soluţii tehnice care nu au mers sau au mers prost aşa că lumea nu prea mai are încredere în tehnologie şi nu oprimeşte mereu cu braţele deschise.
Cu referire directă la sectorul ONG, aş menţiona dezechilibrul în finanţare - unele domenii sunt foarte atractive pentru sponsorii corporate, şi acolo se duc mare parte din banii care susţin activitatea non-profit, iar altele sunt complet ignorate sau sunt duse în spate de câte unul sau doi finanţatori. Este imposibil să creşti capacitatea sectorului dacă nu investeşti în consolidarea reţelei de organizaţii active într-un domeniu sau altul, ceea ce de multe ori înseamnă să finanţezi viaţa de zi cu zi a organizaţiei, nu doar proiecte punctuale care aduc vizibilitate. Şi ONG-urile au nevoie de departamente operaţionale, de management financiar, de resurse umane şi costuri logistice care nu sunt direct legate de proiecte.
Ce proiecte derulaţi în prezent?
În acest moment avem nu mai puţin de 16 soluţii în lucru în toate cele 5 arii majore de intervenţie pe care le acoperim. Lucrăm la o serie de soluţii dedicate administraţiei publice locale, o soluţie pentru sectorul combaterii fenomenului violenţei domestice, soluţii de pregătire pentru dezastre şi două soluţii pentru creşterea eficienţei şi capacităţii sectorului ONG. În paralel derulăm un program de asistenţă tehnică de urgenţă pentru ONG-uri şi alte programe adiacente.
Care a fost sau este cea mai mare provocare cu care se confruntă Code4Romania?
Cea mai mare provocare pentru noi a fost şi rămâne, ca pentru orice ONG, nevoia de predictibilitate în ceea ce priveşte finanţarea. În România, fondurile din mediul privat sunt în proporţie de 99% anuale, prin urmare, un plan pe termen foarte lung este intotdeauna înţesat de strategii de minimizare a riscului de a pierde fonduri. Cu atât mai mult cu cât construcţia de soluţii digitale nu este o acţiune de scurtă durată. Sunt aplicaţii pentru care ai nevoie de un an întreg doar pentru dezvoltare şi care ulterior generează costuri de mentenanţă şi administrare pe care trebuie să le asigurăm ani la rând. Suntem de asemenea o organizaţie atipică cu specializări foarte clare în cadrul echipei noastre.
Concurăm cu mediul privat în atragerea de oameni full time pe poziţii de development tehnic, UX/UI Design şi project management, ceea ce nu ne ajută pentru că nivelul de salarizare în companiile IT este extrem de ridicat. În timp ce comunitatea de voluntari creşte constant, când vine vorba de resurse umane procesele de recrutare pot fi destul de provocatoare.
Şi cea mai mare realizare până în prezent?
Având proiecte atât de diferite ca obiective îmi este foarte greu să le pun într-un top. Depinde de asemenea care este indicatorul de succes pentru fiecare. Cu siguranţă realizarea care iese în evidenţă cel mai mult este ecosistemul Covid-19, dezvoltat în parteneriat cu ADR şi Guvernul României care în mai puţin de un an a înregistrat aproape 13 milioane de utilizatori unici şi peste 60 de milioane de afişări şi continuă să fie folosit zi de zi.
Cum stă România la capitolul digitalizare? Ce merge îmbunătăţit?
Ce vedem însă în România ultimilor 20 de ani este că nu reuşim să ieşim din câteva tipare pe care le tot aplicăm şi croim digitalizarea asta aiurea în mod repetat. Avem nevoie de infrastructură digitală ca de aer în momentul acesta, mai mult decât de soluţii de ultimă generaţie, avem nevoie să consolidăm un minim necesar pe baza căruia să putem construi mai departe.
Peisajul digital în România la acest moment este un arhipelag de soluţii digitale răsfirate pe la fiecare minister, primărie, agenţie etc care nu comunică între ele şi, cel mai important, nu comunică bine deloc cu cetăţeanul care plăteşte pentru ele. Nu mai putem ocoli faptul că ne trebuie o strategie inteligibilă de digitalizare şi că avem nevoie de specialişti care să o coordoneze şi să o implementeze. Avem acum o şansă fantastică pentru că vine Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă şi, dacă ne trezim măcar în al 12-lea ceas, poate vom reuşi să folosim aceste fonduri pentru a putea construi soluţii şi ecosisteme digitale care să deservească şcoala, sistemul sanitar, sistemul social şi să conecteze populaţia cu instituţiile într-un mod eficient.
Ce sfat ai pentru fetele şi femeile care vor să intre în acest domeniu? Este el unul masculinizat sau nu este peste tot aşa?
Este un domeniu care se dezvoltă şi învaţă foarte repede. În ultimii ani am observat o serie de schimbări la nivel de atitudine şi mă bucur că văd din ce în ce mai multe femei în IT, dar cred că mai avem de rezolvat o serie de probleme. În Code for Romania punem foarte mult accent pe promovarea unui mediu de lucru incluziv şi sigur pentru toată lumea. Comunitatea noastră de peste 2000 de voluntari o are ca lider pe Alexandra Ştefănescu, CTO-ul nostru şi tocmai ni s-a alăturat şi Iulia Dormenco în poziţia de lead developer. Aş spune că azi, în jur de 40% dintre voluntari sunt femei şi am avut perioade când procentul ajunsese chiar la 50-52%.
Sfatul meu este să încerce şi să îşi găsească locul în IT. Şi dacă ajung în medii toxice să raporteze, să atragă atenţia şi să plece atunci când devine nociv pentru ele. Şi să caute comunităţi de suport unde se simt în siguranţă, şi să discute deschis despre ce înseamnă să fii femeie în mediul IT. Cu cât dialogul se poartă mai constructiv şi mai frecvent, cu atât vom reuşi să venim împreună şi să adresăm comportamente inadecvate.
O carte care te-a ajutat sau inspirat personal sau/şi profesional?
„The Design of Everyday Things” a fost cartea care m-a făcut să renunţ la profesia mea anterioară şi să migrez către user experience design. Altfel, am o sumedenie de cărţi care m-au marcat la momente diferite din viaţă şi care şi-au jucat rolul de factor de motivare. Dacă ar fi să recomand un autor care e refugiu pentru mine oricând am nevoie să îmi resetez creierul şi să mă aduc într-o dispoziţie bună, acesta ar fi Bill Bryson.
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.