DIICOT:Peste 120 de persoane înşelate de gruparea care promitea locuri de muncă în Uniunea Europeană

La anchetă au participat procurori ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală şi Serviciul Teritorial Iaşi.

Procurorii au declanşat urmărirea penală faţă de 22 de persoane acuzate de constituire a unui grup infracţional organizat şi trafic de persoane, acestea urmând să fie audiate la Iaşi şi Bucureşti.

Anchetatorii derulează 21 de percheziţii domiciliare simultane pe raza municipiilor Bucureşti, Iaşi, Ilfov, Braşov şi Sălaj. La desfăşurarea acţiunii participă ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul DCCO Bucureşti şi BCCO Iaşi. Percheziţii au fost efectuate la sediile firmelor de plasare a forţei de muncă şi la domiciliile suspecţilor, fiind ridicate înscrisuri şi mijloace materiale de probă pentru documentarea activităţii infracţionale a grupării infracţionale.

Potrivit Poliţiei Române, începând cu anul 2009, suspecţii au racolat cetăţeni români, prin intermediul mai multor firme de plasare a forţei de muncă. Din grupare făceau parte atât bărbaţi, cât şi femei, care acţionau în Bucureşti şi judeţele limitrofe, precum şi pe raza municipiilor Braşov, Timişoara şi Iaşi şi a judeţelor Sălaj, Satu Mare şi Maramureş.

În perioada 2009-2011, un număr foarte mare de persoane ce au fost trimise la muncă în Cehia, Spania, Italia, unde au fost exploatate prin muncă de angajatorii străini. Între racolatorii din România şi angajatorii sau intermediarii străini existau înţelegeri prealabile pentru furnizarea cât mai multor cetăţeni români ca forţă de muncă pe relaţia externă.

Cetăţenilor români li se prezentau oferte de muncă avantajoase, condiţii de cazare foarte bune (gratuite) şi salarii atractive, cuprinse între 800-1200 euro/lună însă, în străinătate, niciuna dintre aceste condiţii nu era respectată. Astfel, românii erau cazaţi în condiţii mizere în spaţii insalubre, adesea cu igrasie şi insecte în camere, fără paturi, apă curentă şi căldură, pentru care erau obligaţi să plătească diferite sume de bani, iar după prestarea activităţilor lucrative acestora li se refuza plata salariilor promise sau erau remuneraţi cu sume infime.

Prin aceste metode, românii erau determinaţi să renunţe la locul de muncă, pentru a fi înlocuiţi cu alte serii de muncitori care plăteau comisioane în România (între 800 – 1200 lei), existând profituri atât pentru racolatorii români, cât şi pentru angajatorii străini.

Pentru atragerea a cât mai mulţi solicitanţi de oferte de muncă, membrii grupării şi-au înfiinţat de-a lungul timpului societăţi comerciale de plasare a forţei de muncă, iar pe fiecare societate se desfăşurau activităţi de recrutare şi plasare a forţei de muncă o anumită perioadă de timp, după care activitatea era transferată pe o societate nouă, despre care solicitanţii nu aveau referinţe negative din media, internet sau alte surse. Profiturile obţinute erau împărţite între mebrii reţelei.