Video #DIZGRAŢIAŢII APADOR-CH, despre condiţiile din penitenciare: Dejecţiile curgeau prin tavan, din WC ieşeau şobolanii

Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR - CH) a încheiat în urmă cu mai mulţi ani un protocol cu Administraţia Naţionlă a Penitenciarelor (ANP), prin care are dreptul de a face vizite inopinate în orice penitenciar din România. Acest protocol permite reprezentanţilor APADOR-CH să evalueze în orice moment condiţiile de detenţie şi modul în care personalul închisorii îşi desfăşoară activitatea. Rapoartele întocmite au arătat, aproape de fiecare dată, că principala problemă a sistemului penitenciar din România o reprezintă suprapopularea. În plus, spune preşedintele APADOR-CH, persoanele lipsite de libertate sunt obligate să stea înghesuite în celule mici şi insalubre, să doarmă lipiţi de grinda tavanului, să acopere WC-ul turcesc cu sticle de plastic pentru a nu ieşi şobolanii din acestea şi să se spele doar o dată pe săptămână.

Iar aceste condiţii precare de detenţie nu doar că vor împiedica îndreptarea celui condamnat, dar, mai grav, l-ar putea înrăi şi mai tare, spune preşedintele APADOR-CH.

Reporter: Sistemul de detenţie din România cât de tare înrăieşte, în prezent, un om?

Nicoleta Andreescu: Dacă ajungi să îţi petreci 24 de ore pe zi într-un spaţiu de 18 metri pătraţi, la un loc cu 30 de bărbaţi şi să împarţi un unic grup sanitar, normal că devii agresiv. E o stare de stres fizic, în primul rând. Apoi, evident că dacă sunt atâţia oameni într-un spaţiu atât de mic, se calcă pe bătături. Supra-aglomerarea şi condiţiile astea de detenţie afectează foarte, foarte serios spaţiul acela personal, de care fiecare simţim nevoia. Avem nevoie de un spaţiu personal, diferit în funcţie de contexte, dar pe care, în condiţii de supra-aglomerare sau incluziune într-un spaţiu foarte mic, nu îl mai ai şi deja ai o stare de stres. Şi, evident că te înrăieşti.

Reporter: Care sunt principalele probleme identificate în penitenciarele din România?

Nicoleta Andreescu: Realitatea este că supraaglomerarea este o problemă în majoritatea penitenciarelor. Avem în unele penitenciare 2 metri pătraţi per deţinut. Nivelul supra-aglomerării şi al condiţiilor de detenţie diferă foarte mult, atât de la un penitenciar la altul, cât şi în cadrul aceluiaşi penitenciar, între secţii, sau chiar între camerele de pe aceeaşi secţie. Sunt unele curate, renovate, cu instalaţia sanitară toată ok, şi sunt altele mucegăite, cu câte o fereastră mică şi nu funcţionează duşul, iar la WC-ul turcesc este pusă o sticlă de plastic, cu apă, ca să nu iasă mirosul sau şobolanii, după caz. Ce este la fel în toate penitenciarele, cu mici diferenţe, este calitatea hranei. Pentru că nu ai cum să furnizezi o hrană de calitate, există mici diferenţe, în funcţie de resursele proprii pe care le are penitenciarul, dacă are sau nu gospodărie agro şi zootehnică. Calitatea hranei lasă de dorit, este slabă atât din punct de vedere al calităţii nutritive, cât şi din punct de vedere al gustului şi al variaţiei. Probleme foarte mari care şi de igiena personală. Furnizarea apei calde se face, în general, de două ori pe săptămână într-un interval destul de scurt. În unele penitenciare sunt situaţii în care 20 de oameni trebuie să facă duş în jumătate de oră. Ce este îngrijor, în special pentru minori şi tineri, e că nu se furnizează decât diabeticilor fructe şi legume proaspete. Dacă ne uităm la minori şi tineri, sunt vreo 700, vedem că foarte mulţi se hrănesc numai din ce primesc de la penitenciar. Au 16-17-18 ani, primesc "în crud" 70 de grame de carne pe zi, nu un fruct, nu o legumă, oul dacă îl văd de două-trei ori pe an. Pentru un organism în dezvoltare şi ca să vrei să aibă vreo şansă să fie sănătos şi să poată după aceea, întors în societate să muncească, este distrugător.

Reporter: Care sunt penitenciarele cu cele mai mari probleme?

Nicoleta Andreescu: Destul de recent am văzut, la Târgu Jiu, unde, într-adevăr se făcuseră nişte îmbunătăţiri şi renovări, dar, într-o cameră imensă, o hală imensă cu paturi pe trei niveluri, trăseseră paturile dintr-un colţ al camerei şi îl lăsaseră liber pentru că, dacă ar fi fost pat acolo, ar fi curs din tavan, pe unde se vedea canalizarea de la etajul superior, ar fi curs în pat rezidurile din canalizarea WC-ului. Vă daţi seama ce miros era... După ce că erau claie peste grămadă, a trebuit să mai şi elibereze colţul, iar acolo curgeau dejecţii din canal. La Satu Mare am văzut, de asemenea, o imagine similară cu ce aţi văzut dvs. la Jilava. Penitenciarul este într-o incintă mare, cu spaţii înalte, iar trecerile între spaţii sunt făcute prin arcade. Erau paturi pe trei niveluri, iar cel de-al treilea dormea, practic, în semi-cercul acela, în arcul de cerc dat de arcadă şi nu prea avea cum să se întoarcă de pe o parte pe alta. De asemenea, e dificil pentru vârstnici să se suie la al treilea nivel.

Reporter: Aţi identificat probleme din punct de vedere al tratamentului medical de care beneficiază deţinuţii?

Nicoleta Andreescu: Sunt foarte multe probleme, extrem de multe, legate de deţinuţii cu afecţiuni psihice. Sunt extrem de mulţi. Oficial, diagnosticaţi şi sub tratament medicamentos sunt în jur de 10% (n.r. din numărul total al deţinuţilor), dar, neoficial, după cum estimează personalul medical din penitenciare, sunt în jur de o treime (n.r. aproximativ 33%). Iar numărul medicilor psihiatri din penitenciare este mic, mai sunt câteva penitenciare care reuşesc să facă contracte cu psihiatrii externi, dar calitatea actului medical lasă mult de dorit, în special cu privire la deţinuţii cu probleme psihice. Pentru aceştia ar trebui o analiză foarte serioasă, din punctul meu de vedere, mulţi dintre ei nu ar trebui să fie în penitenciare, ci în alt tip de instituţii.

Reporter: Am văzut că, în ultimii ani, s-au alocat fonduri pentru renovarea unor penitenciare, a unor secţii de detenţie. Din ceea ce aţi discutat cu reprezentanţii închisorilor, şi anul acesta se investeşte în lucrări de îmbunătăţire a condiţiilor de detenţie?

Nicoleta Andreescu: Bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) pentru anul acesta nu prevede sume pentru renovări consistente. ANP a fost multă vreme subfinanţată, abia în anii 2015 şi 2016 a avut sume consistente pentru reparaţii curente, deci nu pentru investiţii majore, cum ar fi construcţia de noi penitenciare, dar au existat sume suficiente pentru renovări, şi se vede. Se are în vedere, însă, construcţia de două noi penitenciare chiar în perioada aceasta. Zilele trecute, Ministerul Justiţiei a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre pentru studii de fezabilitate pentru un penitenciar în Berceni şi unul în Caracal. Deci, câte ceva se face pentru îmbunătăţirea condiţiilor din penitenciare, lipseşte, însă, coordonarea. Iar dacă ea există, nu este nimic public despre această coordonare. Fiecare dintre aceste măsuri de renovare şi reamenajare ridică spre un nivel suportabil standardul de trai. Nu mă refer la lux, ci mă refer la faptul că s-au reparat instalaţiile sanitare şi nu mai sunt căzute, ruginite şi mucegăite chiar toate. Sunt lucruri simple care ar trebui făcute, dar dacă ai 8.000 de lei la un penitenciar de 1.000 de oameni, pentru reparaţii curente, astea nu îţi ajung nici pentru reparat căblăraia şi prizele, care se mai străcă. Se strică şi într-o casă obişnuită, dar într-o casă imensă?!

Reporter: De ce credeţi că investiţii importante de renovare a penitenciarelor s-au făcut doar în ultimii ani?

Nicoleta Andreescu: Pur şi simplu nu a existat interes şi voinţă politică pentru a rezolva această problemă, care nu este cunoscută de ieri, de azi. Deţinuţii sunt, cu aproximaţie, 30.000, în toată ţara. Nu produc bani, nu produc voturi, nu au fost interesanţi pentru decidenţii politici.

Citeşte şi: Comisar european: Soluţia de combatere a euroscepticismului - accesibilitate mai mare la Erasmus

Citeşte şi: Explozie a interesului clienţilor pentru soluţii de securitate IT după atacul cibernetic