Dolj: „Hora de pomană", un obicei de Paşte, pentru pomenirea morţilor

Potrivit reprezentanţilor Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Dolj, „Hora de pomană” de Paşte organizată în satele din judeţ constă, în special, în pomenirea morţilor tineri, necăsătoriţi. În unele sate, hora se face în amintirea tuturor morţilor, indiferent de vârstă, care au decedat înainte de Paşte.

În cadrul unei hore rituale, tocmită de către rudele răposatului, lăutarii cântă şi toată asistenţa se prinde în horă, în timp ce rudele defunctului împart ouă roşii, băutură, cozonac şi flori, de obicei roşii.

„Există credinţa că toate strădaniile celor vii ajung la cei de dincolo pentru a nu mai tânji după ceea ce ei n-au apucat să înfăptuiască în viaţă. În concepţia populară, moartea violentă, nefirească, dar mai ales prematură, strică echilibrul şi armonia umană. Datina strămoşească presupune că trebuie să mori de bătrâneţe, cu toate rânduielile făcute, astfel ca Marea trecere să fie pe deplin realizată, iar trupul să se reintegreze firesc în circuitul materiei. Pentru liniştirea celor morţi de timpuriu, fără să se bucure de tot ceea ce Dumnezeu a rânduit omului, fără să fi apucat să înfăptuiască ciclul complet al existenţei lor, cei rămaşi pe acest tărâm încearcă în diferite momente semnificative din an să creeze o punte de legătură cu ei, oferindu-le mâncare, haine şi chiar distracţie”, a precizat Amelia Etegan, directorul CJCPCT Dolj.

Una dintre cele mai fastuoase „Hore de pomină” se ţine în satul doljean Desa.

„Data practicării acestui obicei nu este întâmplătoare: sufletele morţilor ies din morminte la Joimari şi se află printre cei vii până la Înălţarea Domnului Iisus Cristos, astfel că ele pot participa în această perioadă la toate evenimentele lumeşti, fiind deci martori la cele ce se întâmplă. Sunt şi locuri, ca de exemplu la Desa, unde fiecare familie poartă acest obicei pentru acelaşi mort timp de 3-5 sau chiar 7 ani, după posibilităţi. Spun după posibilităţi, deoarece aici, la Desa, hora de pomană se deosebeşte prin insistenţa asupra amănuntelor, care dă o notă de seriozitate la tot ceea ce se face, dar sunt şi cheltuieli foarte mari: pregătirile pentru pomană, <<împodobirea brazilor>>, de fapt <<a bradurilor>>, cum spun localnicii, masa de pomană, care se serveşte tuturor invitaţilor familiei respective. Apoi, lăutarii tocmiţi din timp, aici fanfara de la Desa, care însoţesc fiecare <<alai>> din curţile familiilor în centrul comunei, unde se face <<hora>> în ordinea sosirii. În horă, la Desa, se prind numai invitaţii familiei respective, deosebiţi prin <<însemnele>> (batiste, oglinzi, broderii) pe care le poartă la piept şi se joacă <<bradurile>>. Pentru fiecare brad se cântă trei melodii pe care se învârteşte hora. În acest timp, rudele celui răposat împart pachete cu dulciuri, fructe, produse pregătite în casă, nelipsind ouăle roşii, dar şi băutura. După ce fiecare <<alai>> îşi termină de jucat bradurile, aceştia se retrag şi tot ce a fost în brad se împarte invitaţilor, iar la final bradul este rupt şi împărţit creangă cu creangă”, a mai spus Amelia Etegan.

Hora de pomană se face şi în alte aşezări doljene, precum Tunarii Noi, din comuna Poiana Mare; Sărata, din comuna Călăraşi; Galiciuica; Gângiova; Giubega; Mârşani.