Dorohoi, locul unde inundaţiile au lovit sărăcia

Imaginea oraşului Dorohoi este una dezolantă şi nu neapărat din cauza inundaţiilor, care completează acest tablou, ci din cauza simplităţii şi a sărăciei în care trăiesc cei mai mulţi dintre localnici.

La mai bine de o săptămână de la producerea inundaţiilor, apa se retrăsese din Dorohoi, în cea mai mare parte pământul fiind aproape uscat, iar localnicii îşi evaluează pagubele sau încearcă să se obişnuiască cu ideea că nu le-a mai rămas nimic.

Apariţia caravanei BGS - care a mers vineri în zonă cu ajutoare umanitare constând în alimente, îmbrăcăminte şi încălţăminte - a adunat în doar câteva clipe zeci de persoane, majoritatea de etnie romă, care cereau de mâncare, haine, bani sau orice li s-ar fi putut da. Era greu de identificat cine fusese sau nu afectat de inundaţii, dar aproape că nici nu mai conta pentru că toţi păreau la fel de săraci.

Indiferent la ce poartă ar fi oprit oamenii care veniseră cu ajutoare, povestea apei care a cuprins totul era cutremurătoare.

În zona cu case din Dorohoi, din loc în loc există câte un spaţiu rămas liber, iar după gard zac resturile caselor din chirpici care au căzut din cauza apei sau care au fost dărâmate pentru că nu mai erau locuibile.

În dreptul unui astfel de loc, împrejmuit cu gard de scândură, era o femeie, trecută de 65 de ani, care privea spre cei care împărţeau pungile cu ajutoare.
"Aici e casa mea", spune femeia, arătând cu mâna spre mormanul de tablă, scândură şi chirpici din curte.

"Era o casă veche, pe care am cumpărat-o cu soţul meu acu' 40 de ani. Era veche, dar era a mea. Nu am mai rămas cu nimic. Am plecat cu ce aveam pe mine şi am mai apucat să salvez televizorul şi buletinul. Atât", a povestit bătrâna.

Locuia în casă împreună cu două nepoate, una dintre ele fiind mută. După inundaţii, s-a mutat la una dintre fiicele sale, într-un apartament cu două camere.
Pare resemnată dar, după câteva clipe, spune că încă nu poate accepta realitatea.

"Mi-or promis că-mi dau materiale să-mi facă altă casă", şopteşte bătrâna.

Pe aceeaşi stradă, la câteva case distanţă, alte două imobile erau dărâmate, iar pe restul încă se vedeau urmele lăsate de apă. Pe garduri sau prin curţi erau înşirate la uscat covoare, pături sau haine. Oamenii stăteau la porţi sau în curţi ca şi când ar aştepta ceva.

"Opriţi-vă şi la noi şi ne daţi ceva!", strigau două femei în urma maşinilor care veniseră cu ajutoare.

La fel de afectate de inundaţii au fost şi câteva sate din apropiere, numai în Hilişeu Horia opt case prăbuşindu-se, iar alte 53 au fost demolate din cauză că exista pericolul să se năruiască.

Drumul din Hilişeu Horia era flancat de-o parte şi de alta de şiroaiele de apă, care au măturat localitatea şi care au săpat şanţuri adânci pe marginea străzii. Multe dintre casele care au rămas în picioare după trecerea apei, nu mai aveau garduri, fiind culcate la pământ.

"Am văzut moartea cu ochii. Ţineam uşile cu mâinile ca să nu intre apa peste noi", a povestit Camelia Jugaru, o localnică de 49 de ani, a cărei casă aflată în construcţie a rămas fără gard şi fără un perete, iar curtea i-a fost umplută cu tot felul de gunoaie şi obiecte, aduse de apă.

"Apa a venit din toate părţile cu aşa o putere, încât a mutat tractorul din loc cu tot cu disc", a mai spus femeia, indicând cu mâna locul unde i-a fost dusă de ape o Dacie veche, la aproape un kilometru de casă.

Camelia Jugaru spune că nu avea asigurare la casă, deoarece niciodată nu s-a pus problema în zonă de producere de inundaţii de-o asemenea amploare, dar şi pentru că nu-şi permite, explicând că are de întreţinut doi copii studenţi.

Viitura i-a omorât şi animalele pe care le creştea pe lângă casă. "Din 80 de puişori, câţi am avut, au mai rămas 12 şi din 40 de iepuri mai am trei", a spus localnica.

Pe o uliţă aflată la câţiva metri de locuinţa familiei Jugaru, viceprimarul comunei arată o altă casă, grav afectată de inundaţii, din care echipele de intervenţie au scos în ultima clipă o femeie de 81 de ani care locuia acolo.

Casa bătrânească a fost devastată de apă, fiind de nelocuit: pereţi sparţi, uşi smulse, obiecte de mobilier înghesuite într-un colţ de furia apei. Lângă uşa casei a mai rămas doar câinele bătrânei, despre care localnicii spun că a rămas devotat acelei case şi nu poate fi luat de acolo, chiar dacă nu a mai rămas nimic din ea.

Hilişeu Horia pare un sat aproape pustiu, cu case uitate. Doar din loc în loc poate fi văzut câte un localnic. O parte dintre ei erau adunaţi însă lângă primărie, unde ajutau la descărcarea unui camion cu ajutoare.

Într-o altă parte a satului, alţi localnici, acelaşi dezastru.

"Era peste tot numai gunoaie. Apa avea 1,20 - 1,50 metri înălţime. N-a rămas nimic în grădină, iar noi trăiam din legumele pe care le vindeam la piaţă", a spus Elena Ostafi, o femeie parcă fără vârstă.

Localnica a început să plângă atunci când pungi cu alimente şi îmbrăcăminte i-au fost aduse în curtea mică, în care erau îngrămădite mai multe animale, şi o vreme n-a mai fost în stare să spună ceva. Lângă ea a apărut mama ei, cu chipul transfigurat de disperare.

"Nu e deloc bine", îi spune aceasta fiicei ei, explicând apoi şi reporterilor că soţul ei făcuse un şoc, cu câteva ore înainte, după ce a văzut că tot ce cultivaseră în grădina putrezise.

"Am hrănit jumătate de Dorohoi cu legumele noastre pe care le vindeam la piaţă. Nu ştiu ce vom face acum", a mai spus femeia.

Oamenii spuneau că se simt abandonaţi: de autorităţi - pe care le acuză că nici măcar nu ar fi venit să vadă dacă trebuie evacuaţi de acolo, de viaţă - care i-a condamnat să-şi ducă traiul acolo şi de Dumnezeu - pentru că a trimis asemenea dezastru asupra lor.

"Suntem o vale uitată, o vale a nimănui", a Elena Ostafi.

Fără chef şi fără resurse, localnicii încearcă totuşi să ia totul de la capăt. Avântul de a reface lucrurile le este luat, spun ei, de spaima că asemenea evenimente, nemaiîntânite în zonă până acum, s-ar putea repeta.

(Material de Aurelia Alexa, aurelia.alexa@mediafax.ro)