Dosarul mineriadei a fost închis

Practic, în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, obiectivele vizate de planul de acţiune, au fost îndeplinite până la orele 9.00.

Evenimentele care au urmat, în cursul cărora au fost atacate clădirea Ministerului de Interne şi sediul Poliţiei Capitalei, nu au făcut în nici un fel obiectul acestui plan de acţiune.

Raportat la cele două intervale de timp, din ziua de 13 iunie 1990 si noaptea de 13/14 iunie 1990, în cadrul cărora au fost ucise cele patru persoane şi rănite celelalte trei, s-a constatat faptul că, de fiecare dată, a fost vorba de o iniţiativă personală, ce a aparţinut militarilor, care au participat la aceste evenimente, în ceea ce priveşte deschiderea focului cu muniţie de război asupra manifestanţilor.

Astfel, în primul caz, evenimentele de la Ministerul de Interne au avut în prim plan iniţiativa celor doi ofiţeri superiori, Traian Ştefan Călin şi Dumitru Costea, care asigurau conducerea pazei Ministerului de Interne. Cei doi, care în prezent au calitatea de inculpaţi, au solicitat şi au obţinut, de la generalul Gheorghe Andriţa, aprobarea pentru a deschide focul în zona porţilor de acces în minister, în plan vertical. În aceste condiţii, în intervalul orar 1830- 19.00 au fost împuşcate victimele Valentin Mocaanu Velicu şi Mitriţă Lepădatu.

În ceea ce priveşte al doilea moment, în cadrul căruia au fost ucise două persoane şi rănite alte trei, în zona magazinului "Romarta Copiilor" din Bucureşti, trebuie precizat că, militarii din cadrul M.Ap.N. care au fost trimişi pentru restabilirea ordinii în punctele cheie din Bucureşti, au primit ordine precise prin care li se cerea să nu riposteze cu focuri de armă decât în situaţia în care vor fi atacaţi în acelaşi mod.

Şi în această situaţie, a existat o iniţiativă personală din partea colonelului în rezervă Vasile Constantin, fost ofiţer în cadrul Secţiei de Paraşutişti din Comandamentul Aviaţiei Militare care, în noaptea de 13/14 iunie 1990, văzând că militarii din subordinea sa erau atacaţi cu sticle incendiare şi pietre, iar unii dintre ei au suferit chiar leziuni, a tras cu pistolul mitralieră la întâmplare în mulţime, gest care a fost urmat de subordonaţii săi care au procedat în acelaşi mod.

Urmarea acestei acţiuni a fost uciderea prin împuşcare a lui Dragoş Drumea şi Gheorghiţă Duncă şi rănirea prin împuşcare a lui Dan Gabriel Pârvulescu, Gabriel Mircea Prodanzuc şi Cătălin Iancu.

În aceste condiţii, nu se poate reţine instigarea la săvârşirea infracţiunii de omor întrucât, aşa cum am arătat, ordinele militare cu privire la deschiderea focului date de conducătorul ierarhic superior au fost încălcate de către colonelul Vasile Constantin.

Activitatea fostului Preşedinte al României, nu întruneşte condiţiile legale pentru a putea fi apreciată ca o determinare la săvârşirea unei infracţiuni şi nu are legătură de cauzalitate de natură penală cu ceea ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 şi în noaptea de 13/14 iunie 1990, respectiv cu evenimentele în cadrul cărora au decedat patru persoane şi au fost rănite alte trei, prin împuşcare.