Dosarul privatizării Romtelecom, închis definitiv

Pe de o parte, se constată că rezoluţia 661/2005 dată la 21 decembrie 2005 în dosarul cu acelaşi număr de Parchetul instanţei supreme, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiţilor Vasile Radu, Flavius Baias, Remeş Traian Decebal, Peiu Petrişor, Ţepelea Vlad, Gozia Dan, Ionescu Gheorghe, Mândrescu Corneliu şi Gutin Eugenia nu este legală şi nici temeinică, urmând a fi desfiinţată, întrucât petiţionarul a formulat iniţial plângere împotriva a şapte intimaţi, iar în rezoluţia menţionată se face referire la un număr de nouă intimaţi, respectiv 11 intimaţi, iar faptele sesizate sunt mai numeroase şi mai complexe decât cele în legătură cu care s-au efectuat acte premergătoare şi s-a dispus deja soluţia atacată, supusă analizei Înaltei Curţi.

De asemenea, în mod surprinzător, spune ICCJ, după aproximativ doi ani de la emiterea acestei rezoluţii, prin procesul verbal încheiat la data de 5 octombrie 2007, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul 661/P/2005 a îndreptat eroarea materială strecurată, completând dispozitivul rezoluţiei cu încă doi intimaţi: Sârbu Radu şi Babiuc Victor, fără însă a se putea constata cu certitudine dacă s-au efectuat acte premergătoare în legătură cu faptele sesizate şi faţă de aceşti doi intimaţi.

Pe de altă parte, se constată că procurorul a procedat greşit, apreciind drept eroare materială neincluderea în dispozitivul rezoluţiei a încă doi intimaţi, întrucât din analiza conţinutului rezoluţiei criticate nu rezultă niciun moment că în cadrul cercetărilor efectuate cu ocazia actelor premergătoare, procurorul sesizat cu plângerea iniţială formulată de petiţionar, ar fi întreprins cercetări şi în ceea ce-i priveşte pe intimaţii Babiuc Victor şi Sârbu Radu, iar în caz afirmativ nu se poate cunoaşte sub ce aspecte au fost aceştia cercetaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 195 Cod procedură penală, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat sau din oficiu. Or, în speţă, modalitatea aleasă de organul de urmărire penală pentru a completa dispozitivul este ilegală dacă ne raportăm la conţinutul rezoluţiei nr. 661/P/2005, în cuprinsul căreia nu s-a făcut niciun moment referire la aceşti doi intimaţi Sârbu Radu şi Babiuc Victor.

De altfel, se mai reţine că, deşi petiţionarul a sesizat Parchetul cu mai multe fapte de natură penală - presupuse a fi fost săvârşite de intimaţi -, procurorul a ignorat aceste aspecte, făcând referire numai la fapta prevăzută de art. 249 din Codul penal, trecând cu prea mare uşurinţă peste elementele sesizate de petiţionar cu privire la faptele de mare corupţie, fără să facă nicio menţiune dacă, eventual, dosarul s-ar fi disjuns sau s-ar fi trimis cauza spre competentă soluţionare la o altă unitate de parchet, posibil Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Înalta Curte mai reţine că nici rezoluţia 12397/4959/2007 din 5 octombrie 2007 nu poate fi menţinută ca legală şi temeinică, fiind evidentă superficialitatea cu care s-a confirmat rezoluţia dată de procuror, data emiterii acesteia coincizând cu data procesului verbal prin care s-a dispus îndreptarea aşa numitei "erori materiale evidente" din cuprinsul dispozitivului rezoluţiei nr. 661/P/2005 din 21 decembrie 2005.

Prin urmare, se constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, împotriva intimaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 249 din Codul penal, nu este completă şi nu a avut în vedere toate faptele astfel cum au fost precizate de petiţionar (potrivit plângerii formulate la 6 decembrie 2004 şi înregistrată la Parchetul Naţional Anticorupţie sub 7978 din aceeaşi dată-fila 33 dosar instanţă), presupuse a fi săvârşite de aceştia, nefiind relevante temeiurile de drept reţinute, respectiv dispoziţiile art.10 d din Codul de procedură penală, temeiuri care nu corespund situaţiei de fapt, insuficient cercetată în faza actelor premergătoare.

Faţă de cele mai sus-menţionate şi faţă de amploarea şi complexitatea materialului probator anexat cauzei, se impune ca, pentru clarificarea tuturor acestor aspecte, procurorul să efectueze actele premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul tuturor faptelor reclamate de petiţionarul Ionescu Dan Cristian, faţă de intimaţii Vasile Radu, Baias Flavius, Remeş Traian Decebal, Peiu Petrişor, Ţepelea Vlad, Gozia Dan, Ionescu Gheorghe, Mândrescu Corneliu, Gutin Eugenia cât şi faţă de intimaţii Sârbu Radu şi Babiuc Victor menţionaţi în procesul verbal de îndreptare eroare materială încheiat la data de 5 octombrie 2007 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi criminalistică în dosarul nr. 661/P/2005.

"Aşadar, Înalta Curte, în temeiul art. 278 alin.8 lit.b din Codul de procedură penală, constatând întemeiată plângerea formulată de petiţionarul Ionescu Dan Cristian împotriva rezoluţiilor nr. 661/P/2005 din 21 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, urmează a o admite ca atare, iar pe cale de consecinţă, va desfiinţa rezoluţiile atacate şi va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul tuturor faptelor reclamate de petiţionar, faţă de intimaţii Vasile Radu, Baias Flavius, Remeş Traian Decebal, Peiu Petrişor, Ţepelea Vlad, Gozia Dan, Ionescu Gheorghe, Mândrescu Corneliu, Gutin Eugenia, cât şi faţă de intimaţii Sârbu Radu şi Babiuc Victor menţionaţi în procesul verbal de îndreptare eroare materială încheiat la data de 5 octombrie 2007 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică în dosarul 661/P/2005", se arată în decizia completului de trei judecători ai ICCJ.

Această decizie a fost desfiinţată printr-o hotărâre a unui complet de nouă judecători tot al Înaltei Curţi, care este definitivă, astfel că acest caz a fost închis.

Potrivit practicii, motivarea hotărârii judecătoreşti la ICCJ poate dura şi şapte luni.