Dosarul privind uciderea lui Crăiniceanu şi Frumuşanu în timpul mineriadei din '91, redeschis

În noiembrie 2003, procurorii militari au comunicat părinţilor lui Andrei Frumuşanu că au fost retrase acuzaţiile aduse maiorului din cadrul Serviciului de protecţie şi pază (SPP) Vasile Gabor, inculpat pentru împuşcarea tînărului, anchetatorii adăugînd că dosarul rămîne cu autor necunoscut.

Dosarul privind uciderea, în timpul mineriadei din septembrie 1991, a studentului Andrei Frumuşanu şi a Auricăi Crăiniceanu a fost restituit procurorilor, în decembrie 2000, pentru completarea urmăririi penale, ca urmare a unei hotărâri a Curţii Supreme (devenită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-n.r.).

În cazul privind uciderea lui Frumuşanu şi Crăiniceanu, Secţia Parchetelor Militare a dispus în 10 octombrie 2011 "redeschiderea urmăririi penale «in rem»", pentru omor deosebit de grav, fiind întocmit un plan de anchetă cu privire la aspectele probatorii menţionate în sentinţa penală numărul 5 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti (unde a fost contestată soluţia de scoatere de sub acuzare a ofiţerului SPP-n.r.) şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru clarificarea acestora.

"În perioada 10-26 octombrie 2011, s-au trimis adrese de relaţii la Parlamentul României, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Statul Major General, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Televiziunea Română, Serviciul Român de Informaţii, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii şi Grupul de Dialog Social", se arată în comunicatul remis, vineri, agenţiei MEDIAFAX, de către Secţia Parchetelor Militare (SPM).

Niciuna dintre instituţii nu a trimis răspuns la solicitarea SPM, astfel că în cursul lunii noiembrie instituţia a revenit cu cererile.

Între timp, au fost audiaţi martorii Ştefan Cătălin Căţoiu, Dorel Grădinaru, Nicolae Dîrdîiac şi Bogdan Gămăleţ, în legătură cu "problematica înregistrărilor filmate în data de 25 septembrie 1991 de către personalul specializat din cadrul Guvernului".

"În acelaşi scop se continuă demersurile pentru identificarea şi audierea martorilor Octavian Mircea Ciulea şi Dan Roşu", mai spune sursa citată, precizând că domiciliile lor nu au putut fi identificate.

Pe de altă parte, procurorii l-au citat pe colonelul în rezervă Petre Pănciulescu, fost cadru SPP, pentru a fi audiat în 15 decembrie 2011, însă acesta nu s-a prezentat, nefiind comunicate motivele absenţei sale.

Şi martorul Ion Şmatoc - care a avut calitatea de expert în timpul fazei de judecată a procesului privind uciderea celor două persoane - a fost căutat pentru audieri, dar între timp decedase (în 2005).

În 2003, Secţia Parchetelor Militare a comunicat familiei Frumuşanu că ofiţerul SPP acuzat de uciderea fiului lor (la vârsta de 24 de ani-n.r.) a fost scos de sub urmărire penală.

Instanţa supremă admisese, în 14 decembrie 2000, recursul Parchetului şi a părţilor civile care solicitaseră restituirea, pentru completarea anchetei, a dosarului în care maiorul Vasile Dorel Gabor din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază (SPP) era acuzat că i-ar fi ucis pe cei doi tineri, în timpul mineriadei.

Această decizie a survenit hotărârii Curţii Militare de Apel, care îl achitase pe maiorul SPP, considerînd că Vasile Gabor nu este vinovat de împuşcarea celor două persoane.

Iniţial, ofiţerul a fost condamnat de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti la opt ani de închisoare pentru omor. Deşi magistraţii militari au reţinut în sarcina inculpatului circumstanţe atenuante, acesta a atacat sentinţa cu apel, considerîndu-se nevinovat. Instanţa care a judecat apelul făcut de maior a admis mai multe probe solicitate de către avocatul acestuia, printre care şi audierea unui expert în balistică.

Expertul în balistică, audiat de Curtea Militară de Apel în 23 iunie 1999, afirma că Frumuşanu şi Crăiniceanu au fost ucişi cu alt gen de muniţie, contrazicînd cele susţinute de procurori.

Colonelul (r) Ion Şmatoc (decedat între în anul 2005-n.r.), considerat cel mai bun expert balistic din ţară, declara că Andrei Frumuşanu şi Aurica Crăiniceanu nu au fost împuşcaţi cu muniţie reactivă (cartuşe de semnalizare), aceasta din urmă neputând ucide şi nici măcar răni. În faţa judecătorilor militari, colonelul (r) Ion Şmatoc şi-a susţinut declaraţia cu calcule referitoare la forţa cinetică a unui cartuş de semnalizare, care loveşte un corp de la o anumită distanţă. Expertul considera că rănile suferite de cele două victime nu puteau fi produse decît de o muniţie reactivă de tip Jirojet, care nu exista în dotarea forţelor militare române şi care se fabrica în Statele Unite.

În rechizitoriul prin care Vasile Gabor a fost deferit justiţiei se arăta că, în 25 septembrie 1991, în urma venirii în Piaţa Victoriei a unor grupuri mari de mineri, în jurul Guvernului au fost plasate cordoane de militari, aparţinînd UM 0305 şi Poliţiei Capitalei, inclusiv din cadrul Brigăzii de Asigurare a Ordinii şi Liniştii Publice Bucureşti. Paza interioară a obiectivului a fost asigurată de efective aparţinînd UM 0530, precum şi de forţe din cadrul MApN.

Securitatea demnitarilor, inclusiv a premierului Petre Roman, a fost garantată de SPP, UM 01064 Bucureşti. Întrucât premierul se afla clădire, SPP a triplat efectivele prezente în imobil. În plus, la faţa locului s-a deplasat o subunitate de la Formaţiunea de Intervenţie Antiteroristă a SPP, condusă de Vasile Dorel Gabor, la acea dată căpitan.

Conform rechizitoriului, la aproximativ o oră după ce au ocupat Piaţa Victoriei, manifestanţii au trecut la acţiuni de o extremă violenţă, atacând şi rănind forţele de ordine cu obiecte contondente şi sticle incendiare. Acţiunile violente au determinat reacţia organelor de ordine, care au trecut la restabilirea situaţiei, folosind, pentru înlăturarea manifestanţilor turbulenţi, bastoane de cauciuc şi încărcături chimice iritant-lacrimogene.

La ora 18.00, s-a ordonat dispersarea manifestanţilor din jurul clădirii Guvernului. Acest lucru a determinat creşterea intensităţii confruntărilor directe şi violente dintre forţele de ordine şi manifestanţi. În acele momente, ofiţerul Gabor se afla la etajul al II-lea, în anticamera cabinetului secretarului general al Guvernului, cu vedere spre Bulevardelor Iancu de Hunedoara şi Ana Ipătescu (actual Lascăr Catargiu).

Pe fondul violenţelor care se petreceau în jurul clădirii (parterul suferise distrugeri majore, iar un militar în termen fusese incendiat, decedînd ulterior), Gabor a început să tragă cu un pistolul de semnalizare, calibru 26 de milimetri, în manifestanţii care se aflau în direcţia "blocului TAROM" (acum sediul unei bănci), din Piaţa Victoriei.

În jurul orei 18.15, soţii Aurica şi Viorel Crăiniceanu au sosit în Piaţa Victoriei, venind dinspre Piaţa Romană. Ei s-au oprit pentru cîteva momente lîngă "blocul TAROM". În acea clipă, unul din cartuşele trase a lovit-o pe Aurica Crăiniceanu (33 ani). Ea a fost transportată la Spitalul Municipal Bucureşti şi internată la ora 19.30, însă, în pofida tratamentului, ea a decedat a doua zi.

În jurul orei 18.40, un al doilea cartuş tras l-ar fi lovit în piept pe studentul Andrei Frumuşanu (20 ani). El a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, unde, la ora 19.05, s-a constatat decesul.

Vasile Gabor a fost trimis în judecată după aproape patru ani de la uciderea celor doi tineri, în august 1995, împreună cu căpitanul Marian Constantin, acuzat de fals şi uz de fals pentru că, prin întocmirea unor documente, ar fi încercat să ascundă faptul că ofiţerul a tras cu muniţie reactivă. Marian Constantin, condamnat în prima instanţă la şase luni de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, a fost achitat în 16 iunie 2000, după ce judecătorii au constatat că faptele, comise cu aproape nouă ani în urmă, s-au prescris, iar inculpatul nu mai putea răspunde penal.

După 20 de ani de cercetări în acest caz şi confruntări politice pe această temă, persoana care i-a împuşcat pe Aurica Crăiniceanu şi Andrei Frumuşanu rămîne necunoscută, la fel ca şi în cazul jandarmului Nicolae Lazăr, mort tot în urma mineriadei din septembrie 1991. Militarul, care se afla în sediul Guvernului, a fost ars de viu de flăcările produse de o sticlă incendiară aruncată pe fereastră de unul dintre minerii care atacau Palatul Victoria.