Viziunea domnilor opozanţi mi se pare eronată: dacă în România am fi într-un fel de Congo, atunci membrii actualului guvern ar alerga acum pe dealurile împădurite ale subcarpaţilor urmăriţi de inşi cu macete, decişi să le taie 25% din partea superioară a corpului executiv şi s-o distribuie în nişte pari. Or, viaţa a demonstrat că asta nu se întâmplă.
Guvernul Boc, întrucât nu e în stare şi nici nu vrea să lupte cu hoţii de top, căci mulţi sunt chiar ai lui, se năpusteşte asupra câte unui grup social pe care îl jefuieşte pur şi simplu ziua-n amiaza mare – asta se cheamă reformă. Până când intervine Justiţia şi declară infracţională acţiunea guvernului, militarii bătrâni, de pildă, cele mai proaspete victime, pot să ajungă în ambulanţă şi să crape de inimă rea. Remarcabil mi se pare sângele rece cu care actualul executiv calcă în picioare oameni şi legi. Asemenea dispreţ faţă de cetăţeni, văzuţi ca o turmă datoare să se lase jupuită de vie fără să crâcnească, nu-mi mai amintesc decât în anii `80.
Citeşte continuarea editorialului despre pensiile militarilor pe www.gandul.info