Medicul Adrian Marinescu, la Interviurile lui Cristoiu: La începutul campaniei de vaccinare lucrurile erau 50-50. În momentul de faţă, 70% dintre români vor să se vaccineze

Adrian Marinescu, medic primar boli infecţioase la Institutul Matei Balş din Bucureşti, a dezvăluit la Interviurile lui Cristoiu cum a schimbat pandemia viaţa de spital, relaţia cu pacienţii şi tratarea acestora, ce a lăsat în urmă incendiul de acum două săptămâni şi cum construirea unor spitale noi, moderne, poate preveni astfel de tragedii.

Adrian Marinescu spune că în privinţa vaccinării lucrurile stau mai bine decât la început, iar oamenii trebuie convinşi prin mesaje, nu prin organizare. Medicul spune că în prezent cei care nu vor să se vaccineze reprezintă o minoritate, dar sunt aceiaşi care nu vor să se vaccineze în general şi care nu vor să respecte măsuri de prevenţie sau nu sunt de acord cu pandemia.

Medicul atrage atenţia că vaccinarea şi metodele de prevenţie au ca obiectiv scoaterea virusului din circulaţie deoarece cu cât va sta mai mult printre noi vor apărea alte tulpini care interferează cu vaccinul şi atunci trebuie modificat.

Medicul a criticat modul în care guvernanţii au comunicat despre necesitatea purtării măştii şi crede că aceasta trebuia însoţită şi de alte măsuri deoarece a fost percepută ca o modalitate de impunere a autorităţii.

Adrian Marinescu mai spune că incendiul de la Matei Balş a afectat o treime din capacitatea institutului şi admite că această tragedie afectează imaginea spitalului pe termen lung.

Prezentăm principalele declaraţii ale medicului Adrian Marinescu, duminică, la Interviurile lui Cristoiu, de la Aleph News:

Despre efectele pandemiei în şi asupra spitalelor

Adrian Marinescu: Aici e o problemă pentru că tot ce înseamnă spitale de boli infecţioase sunt cam în circuitul COVID şi lucrul ăsta s-a discutat de când a început pandemia. Să ai o boală infecţioasă serioasă în momentul de faţă, chiar ai o mare problemă. Pentru că ar trebui să te duci la un spital judeţean sau un spital general, nu poţi să ajungi ţintit la spitalul de boli infecţioase. Înainte ajungeau la noi, la Babeş, erau spitalele de boli infecţioase din Bucureşti. În momentul de faţă, amândouă sunt strict în circuitul COVID.

Adrian Marinescu: Înainte de pandemie, la vizita medicală, era interesant. Acum suntem astronauţi că trebuie să ne îmbrăcăm în costume de protecţie...Într-adevăr, merg cu un rezident, dar e foarte greu, nu intrăm în acelaşi timp. Viaţa noastră de dinainte era cu o patologie complexă, mult mai interesantă, aveam cazuri. În momentul de faţă sunt doar cazuri de infecţii SARS-CoV-2, avem nişte lucruri clare, cosmonautul... nici relaţia cu pacientul nu mai e aceeaşi.

Adrian Marinescu: De când a început pandemia am încercat să explicăm că lucrurile ar trebui echilibrate. În primul rând ar trebui să fie mai multe spitale care să se ocupe de circuitul COVID, nu să fie înghesuiţi toţi în câteva spitale. Ori asta s-a întâmplat. Noi, Marius Nasta, Victor Babeş şi câteva spitale modulare ne-am ocupat de tot ce-a însemnat COVID. Şi vă aduceţi aminte că la un moment dat în Bucureşti aveam spre 2000 de pacienţi. De 2000 de pacienţi infectaţi era foarte greu să te ocupi. Motiv pentru care în camera noastră de gardă erau zile în care pacientul trebuia să stea peste 24 de ore, 30-40 de pacienţi. Au fost momente grele înainte. Acum  s-a echilibrat, cel puţin deocamdată. Înainte situaţia era grea şi împărţirea pacienţilor destul de arbitrară. La Institutul Matei Balş vneau foarte mulţi. La un moment dat le explicam că nu mai sunt locuri, veneau în continuare. Şi noi încercam să-i ajutăm pe toţi. Erau pacienţi cu forme grave care aveau nevoie de oxigen şi atunci îi puneam cu oxigen prin camera de gardă...Au fost imagini din camera de gardă de la spital cu 30 oameni care aveau butelia de oxigen în acelaşi timp.

Despre tratamentul anti-COVID-19

Adrian Marinescu: Avem un tratament sigur pentru COVID şi avem şi protocol, dar nu avem nimic miraculos. Apropo că se scrie leac miraculos. Nu există aşa ceva şi oricum intervalul este foarte scurt. A avea ceva miraculos înseamnă a avea şi dovada că el merge pentru o perioadă de timp. Ori noi am încercat diverse tratamente care au mers. Noi, la Institut, am încercat tot ce a avut dovezi ştiinţifice. Din primul moment şi până acum am încercat. De exemplu, cocktailul de anticorpi dat preşedintelui american reprezintă un tratament bun. Din păcate, încă nu este aprobat şi nu este în Europa. A fost la nivel de studii clinice, l-am avut şi noi în institut, dar nu e un tratament pe care să-l folosim acum pentru toţi pacienţii, din păcate. Îl folosesc ei prin America, se încearcă aprobarea în Europa, dar lucrurile sunt puţin mai complicate. În rest, sunt tratamente pe care le încercăm şi noi, le putem numi experimentale, adică în studii clinice.

Despre folosirea Ivermectinei

Adrian Marinescu: Eu niciodată nu mă reped să spun că un tratament nu este bun sau că e miraculos. Eu spun că trebuie să demonstreze şi dacă în alte părţi, în SUA sau în Europa, chiar a dovedit că este eficient, de ce nu? Sigur, să fie autorizat. Nu trebuie să fie forma veterinară. Dar dacă este formă de uz uman, dacă se fac studii clinice şi există dovezi, de ce să spun de la început că nu e un medicament bun. Apropo de dr. Ion Alexie, din Statele Unite, noi ne-am împrietenit la începutul pandemiei, nu ne ştiam înainte, şi acum vorbim zilnic pentru că a fost foarte interesant să văd ce se întâmplă acolo. Şi el mi-a povestit că în clinica ATI de boli infecţioase din Las Vegas, chiar a avut pacienţi, nu a făcut un studiu clinic, dar a avut o experienţă cu aceşti pacienţi şi că lucrurile au mers bine. Şi-atunci sigur că e de încercat. Nu spune nimeni că trebuie luat fără prescripţie, fără să fie aprobat, dar eu sunt deschis la astfel de terapii. Eu cred că un medic trebuie să pornească de la ideea că orice tratament trebuie încercat.

Despre pacienţii COVID

Adrian Marinescu: Nu există că te ocupi numai de virus. Nu, pacientul are şi diabet, are o grămadă de lucruri care pot fi influenţate. Îi dai un tratament, te gândeşti cu ce are legătură, sunt pacienţi complecşi. Mergem pe varianta evoluţiei bune. În fiecare zi trebuie să vii cu analize, cu evaluare. Sunt pacienţi precum oul de găină, foarte fragili. Oricând pot să evolueze imprevizibil şi trebuie să fii foarte atent. Am pe secţie între 10- 15 pacienţi pe care îi văd în fiecare zi, cu o perioadă de internare în medie cam de o săptămână, înseamnă că pe o lună sunt 50-60 de pacienţi pe care i-am văzut personal. În plus, sunt pacienţi pe care i-am evaluat telefonic.

Adrian Marinescu: Există aşa numite reţete de pe internet, unele au bază reală şi toată lumea ia acea reţetă. E clar că se merge pe nişte clişee. Pacientul întreabă de ce tratamentul X şi nu Y. Şi eu îi spun în felul următor aţi încercat cu primul tratament, nu v-a fost bine, că nu ajungeaţi la spital, acum mergeţi pe mâna noastră. Şi marea problemă la acele tratamente nu e că nu ar fi bune, dar fiecare pacient e diferit. El are anumite tratamente pe care le iau pentru bolile de inimă, pentru diabet şi lucrurile pot să intefereze şi la un moment dat să ia un tratament care e bun, dar să fie probleme destul de mari pentru că ia în acelaşi timp 20 de alte pastile. Trebuie să fim atenţi la interacţiunile medicamentoase.

Adrian Marinescu: În cazul COVID, optimismul pacienţilor este mai mic, fără discuţie. Pacienţii în general sunt pesimişti, iar în cazul COVID sunt mai pesimişti decât la alte boli. Dar nu numai pacienţii, ci şi medicii, pentru că e imprevizibil. Gândiţi-vă la un pacient. Vrea să-l vadă pe medic. Nu-l vede, vede un cosmonaut. Eu am un avantaj, îmi recunosc vocea. Da, contează mult imaginea. Şi pacientul are nevoie ca medicul să stea mai mult cu el. Când eşti în costum şi o perioadă lungă de timp cu fiecare pacient, nu-i uşor. Vei sta ore şi ore în costum, fără să te mişti. Cred că cel mai mult contează ca medicul să fie optimist. Eu sunt o persoană calmă şi nu mă poate scoate nimeni din asta şi dacă ar fi război, nu înseamnă că nu sunt îngrijorat, dar mă gândesc că dacă intru în panică, nu numai că greşesc şi eu, dar nu-l ajut cu nimic pe pacient.

Adrian Marinescu: Pacientul cu COVID nu ştie ce-l aşteaptă. În timpul pandemiei, nici medicul nu ştia exact cum o să evolueze. În momentul de faţă imprevizibilitatea bolii a scăzut. Nu ştim chiar cât am vrea, dar e mult mai bine decât înainte. În momentul de faţă avem o experienţă, ştim ce avem de făcut. Este mai imprevizibilă ca alte boli. Am spus că e imprevizibilă pentru a trebuit să învăţăm tot despre SARS COV2 în acest an.

Adrian Marinescu: Nu sunt de acord, de când a început pandemia, când se spunea că e un virus ucigaş. Dacă ne gândim la rabie, adică la turbare, în momentul în care ai ghinionul să faci turbare, mori sută la sută. Nu scapă nimeni. Ăsta este un virus ucigaş. Nu poţi să spui în momentul în care procentul celor care au o evoluţie imprevizibilă e micuţ că e un virus ucigaş. Poţi să spui că e imprevizibil, poţi să spui că la unele persoane poate să evolueze şi prost.

Despre incendiul de la Balş

Adrian Marinescu: Pavilionul e închis, sper că nu pentru multă vreme. Secţia unde lucram e de asemenea în acel pavilion. Noi acum suntem relocaţi. În momentul de faţă nu poate fi folosit pavilionul. Toată lumea a fost mutată, nu a mai rămas nimeni în acel pavilion. În 40 de minute au fost mutaţi 101 pacienţi. Partea afectată de incendiu reprezintă o treime din institut. Noi internam cam 300 şi de pacienţi, acum 200 şi. Din fericire, e o perioadă mai bună în momentul de faţă, e un echilibru. Dar mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă am avea 1800 sau 2000 de pacienţi în Bucureşti.

Adrian Marinescu: Accidentul a afectat, din păcate, imaginea institutului. Şi eu personal şi noi toţi ne-am fi gândit că la institutul de vârf nu se întâmplă absolut nimic. În momentul în care am aflat în acea dimineaţă şi nu-mi venea să cred. Când am văzut imaginile la televizor am spus nu, e o greşeală. A fost un impact extrem de puternic (…) a fost o situaţie extrem de grea. Nici nu mi-aş fi dat seama că poate să fie cu un asemenea impact. A fost o muncă infernală până seara. Toată lumea a rămas până seara în spital. Imaginea institutului e afectată, cred eu, pentru o perioadă lungă de timp. Indiferent câte lucruri bune s-au făcut în spital, din păcate se întâmplă o astfel de situaţie.  Şi pentru oamenii care lucrează acolo, psihologic este un impact foarte puternic. N-aş spune că vin mai puţini pacienţi pentru că în momentul când sunt probleme importante şi oamenii au forme severe tot la Institutul Matei Balş vin.

Despre candidatura la postul de manager la Balş

Adrian Marinescu: E, o să vedem. Eu cred în felul următor. Dacă pot să ajut şi oriunde pot să ajut, aş face-o cu drag. Nu m-am gândit. Eu v-am spus, dacă sunt util într-un loc, aş face-o (…) Eu vreau să cred că se poate şi fără politică. Sunt ultimul mohican…

Despre ce înseamnă un spital nou

Adrian Marinescu: Ideal ar fi să avem clădiri noi. Există un proiect în derulare. Este un proiect important care se referă la o clădire care să fie cu totul nouă şi unde să fie cercetare, chirurgie pentru boli infecţioase. E ceva ce nu s-a mai făcut în România. Să fie practic o clădire, cu foarte multe etaje unde să se întâmple absolut tot, de la camera de gardă, cercetare, neurochirurgie, strict pentru bolile infecţioase. În momentul de faţă este foarte greu să tratezi un pacient care are o patologie infecţioasă, şi trebuie să mergi la spitalul X. Toate să se întâmple acolo. Aşa ar fi ideal.

Adrian Marinescu: Un spital nou trebuie să aibă de toate. În primul rând trebuie să fie sigur. Pentru că tot ce înseamnă instalaţii electrice pe o clădire veche, oricât ţi-ai dori, nu poţi să faci în aşa fel încât să fie totul 100% sigur. La un spital nou de boli infecţioase iei în calcul că poate să apară o altă pandemie şi ai nevoie de multe surse de oxigen, o terapie intensivă cu mai multe paturi decât acum. Saloanele trebuie să fie spaţioase, să aibă toate utilităţile, dacă se poate să fie un singur pacient în salon. În străinătate aşa este, un pacient în salon, maxim doi dacă sunt din aceeaşi familie.  Faţă de alte spitale, noi avem maxim 3 pacienţi în saloane. Multe sunt cu două paturi sau cu trei. Trebuie să aibă şi lifturi şi scări şi e foarte important să fie circuite separate. Printr-un anumit loc intră pacientul, printr-altul personalul medical, în momentul în care aduci hrană pentru pacienţi e un alt circuit. Deci lucrurile astea pot fi gândite mult mai bine într-un spital nou. E nevoie de o firmă specializată în construcţia de spitale pentru că trebuie să ia în calcul toate aceste aspecte. Heliportul e obligatoriu la toate marile spitale pentru că ai nevoie, sunt situaţii de urgenţă. Fiecare minut e decisiv.

Despre vaccinare

Adrian Marinescu: Din fericire, lucrurile s-au schimbat în bine în ultimul timp. Din trei considerente. În primul rând pentru că e experienţa celor care s-au vaccinat. Întotdeauna cred că puterea exemplului contează. În al doilea rând informaţiile au început să apară şi cine îşi doreşte poate găsi surse credibile şi în al treilea rând cred că şi-au dat seama că dacă vor să se încheie pandemia, ai nevoie de vaccin. Stăm mai bine decât ce era România înaintea vaccinării, lucrurile au evoluat în bine.

Adrian Marinescu: Au rămas o minoritate în momentul de faţă cei care nu vor să se vaccineze pentru SARS-CoV-2, dar sunt aceiaşi care nu vor să se vaccineze în general şi, mai interesant, sunt aceiaşi care nu vor să respecte măsuri de prevenţie sau nu sunt de acord cu pandemia. (…) La început era un procent mai mare, acum a rămas acea minoritate. Cei care sunt împotriva vaccinului, nu vor niciun vaccin. E interesant că aceste persoane nu au o explicaţie sau nu vin cu altă soluţie. La începutul campaniei de vaccinare lucrurile erau 50-50. În momentul de faţă 70% dintre români vor să se vaccineze, aşa reiese şi din studii. Din 30%, cred că 20% au încă nevoie de informaţii sau probabil se vor hotărâ cât de curând. (…) Pe oameni nu-i convingi prin organizare, îi convingi prin mesaje.

Despre purtarea măştii

Adrian Marinescu: Mesajele, cum erau date la început, cred că era loc şi de mai bine. Masca ar fi trebuit prezentată împreună cu alte măsuri.  Masca era numită botniţă. Categoric acest lucru e văzut ca o modalitate prin care autorităţile impun nişte lucruri. Cu siguranţă că mulţi au văzut o formă de rebeliune împotriva autorităţii. Şi probabil că mesajele ar fi trebuit date un pic altfel, mai calm, privite lucrurile altfel, să se explice că toţi vrem să scăpăm de pandemie. Dacă n-ar fi spus autoritatea, purtau mască, dar gândiţi-vă că în alte ţări s-au dat mesajele puţin altfel şi nu a existat această percepţie. (…) Stângăciile erau cumva de înţeles pentru că la început nu ştiam cum să procedăm. Vorbesc în general. Cred că abordarea ar trebui să fie mult mai apropiată de oameni, adică să vină ca un sfat.

Despre oboseala cronică provocată de pandemie

Adrian Marinescu: E o oboseală pe care eu aş numi-o cronică. Ştiţi că orice lucru după 6 luni devine cronic. Ori noi avem un an şi mai bine. Am observat că cei mai mulţi dintre oameni au experienţă şi ştiu ce au de făcut. Dacă mergem acum pe stradă cei mai mulţi poartă mască. Acum câteva luni purtau masca dar era pe sub bărbie sau prin altă parte, ştiu să păstreze o distanţare. Eu cred că mare parte s-au obişnuit. E adevărat că  sunt obosiţi din punct de vedere psihologic, toţi suntem obosiţi, dar ştiu ce au de făcut.

De ce trebuie să punem capăt pandemiei

Adrian Marinescu: Un virus, cu cât îl ţii mai mult în circulaţie, cu atât ştie ce are de făcut. Cu cât stă mai mult în circulaţie cu atât suferă mutaţii. Vaccinarea şi metodele de prevenţie până la urmă au următorul obiectiv trebuie să reducă din circulaţie virusul, pentru că el cu cât va sta mai mult, apar alte tulpini, nu neapărat Marea Britanie. Prin Africa, Brazilia. O să interfereze cu vaccinul, trebuie modificat. Oamenii care s-au infectat cu o tulpină, peste 6 luni poate să se infecteze cu o altă tulpină. Nimeni nu are o garanţie. De aia trebuie să terminăm cu pandemia într-un timp foarte scurt pentru a ieşi virusul din circulaţie. De fapt, acest lucru contează. Pandemia nu se va încheia printr-o uşă. Am închis uşa. Nu, se va transforma în focare. Virusul va rămâne, dar nu se va mai numi pandemie.