Dreptul la avort este din nou în pericol în Europa după decizia din SUA. Activiştii conservatorii capătă tot mai multă putere

Majoritatea ţărilor UE permit avortul în primul trimestru de sarcină. Ţările din nordul Europei, printre primele care au legalizat avortul, sunt cele mai liberale în ceea ce priveşte acest acces, notează POLITICO.

Suedia a ocupat locul nr. 1 în Atlasul politicilor europene privind avortul din 2021, un clasament întocmit de grupurile pro-avort, permiţând avortul până în a 18-a săptămână de sarcină. 

În schimb, ţările din Europa de Est şi de Sud s-au descurcat mai prost. Şi tocmai aici se duc unele dintre cele mai aprige bătălii privind accesul la avort.

Situaţia din Europa de Est

Polonia este epicentrul dezbaterii privind avortul în Europa, după ce a implementat o interdicţie aproape totală în 2020, când o instanţă superioară a decis că sarcinile nu pot fi întrerupte din cauza unor defecte fetale. Decizia a lăsat ca excepţii doar violul sau incestul, sau dacă viaţa femeii este ameninţată.

Interdicţia este o problemă politică acută: Instanţa care a pronunţat hotărârea este considerată apropiată de guvernul de guvernământ Lege şi Justiţie, iar interdicţia a fost promovată de grupuri catolice influente din interiorul ţării.

Dar a întâmpinat, de asemenea, o opoziţie dură în interiorul Poloniei, evidenţiind diviziunile dintre zonele rurale conservatoare şi oraşele mai liberale.

Moartea unei femei în vârstă de 30 de ani, anul trecut, a stârnit valuri de proteste în Polonia, precum şi condamnarea din partea Parlamentului European, după ce un avocat care reprezenta familia acesteia a declarat că decizia de a nu efectua un avort care ar fi putut salva vieţi a fost legată de normele ţării.  

Această ţară est-europeană arată cum sunt ameninţate câştigurile obţinute de activiştii liberali. Polonia a legalizat pentru prima dată avortul în 1932, permiţându-l atât din motive medicale, cât şi în cazul în care sarcina este rezultatul unei infracţiuni. Iar în timpul regimului comunist, ţara a avut o poziţie relativ permisivă în ceea ce priveşte permisiunea femeilor de a întrerupe sarcinile.

Dar restricţiile s-au înăsprit treptat. Iar ascensiunea guvernului populist Lege şi Justiţie a dus la o reprimare nu doar a avortului, ci şi a drepturilor LGBTQ+.

Alte ţări din Europa de Est au încercat, de asemenea, să înăsprească accesul la avort.

În Ungaria, guvernul de dreapta al lui Viktor Orbán, de exemplu, a condiţionat acordarea de fonduri suplimentare pentru spitale de condiţia ca acestea să nu efectueze avorturi. Femeile de acolo sunt obligate să facă două şedinţe de consiliere obligatorie înainte de a putea merge mai departe cu un avort. Şi în Slovacia, legislatorii din partidul de guvernământ au încercat în mod repetat să înăsprească accesul la serviciile de avort, deşi au fost înfrânţi la limită de fiecare dată până acum. 

Situaţia din Europa de Sud

Malta are cea mai strictă legislaţie din blocul comunitar: avortul este ilegal în orice circumstanţă în această ţară catolică în proporţie covârşitoare. Cu toate acestea, femeile ocolesc interdicţia ţării comandând pastile de avort online; altele trebuie să călătorească în străinătate pentru a face avort.

Poziţia Maltei cu privire la avort a fost în centrul atenţiei la începutul acestui an, când Parlamentul European a ales-o pe europarlamentarul de centru-dreapta Roberta Metsola în funcţia de preşedinte. 

Dar chiar şi în ţările în care avortul este legal, femeile se pot confrunta cu bariere informale în calea accesului la serviciile de avort.

În Italia, aproximativ 70 la sută dintre ginecologii din ţară nu oferă servicii de avort din raţiuni de conştiinţă. Situaţia face ca femeilor să le fie dificil să găsească în timp util  acces la avorturi sigure, Human Rights Watch observând că unele au fost nevoite să călătorească în străinătate pentru a avea acces la îngrijirile de care aveau nevoie.

Femeile se confruntă cu bariere similare în Spania, unde avortul este legal, dar unele trebuie să călătorească sute de kilometri pentru a găsi un furnizor.

Timpii de aşteptare obligatorii între consultaţiile pentru avort şi procedura propriu-zisă, stabilită nominal pentru a evita ca femeile să ia decizii pripite sau neinformate, reprezintă un alt obstacol.

Belgia, de exemplu, are o perioadă de aşteptare de şase zile, în timp ce în Italia aceasta durează şapte zile. 

Ţările din Europa Nordică sunt favorabile avortului

Potrivit raapoartelor IPSOS, atitudinile din nordul continentului sunt cele mai favorabile faţă de dreptul la avort: În Suedia, 75 la sută dintre respondenţi se declară în favoarea dreptului femeilor de a face avort atunci când doresc; 64 la sută dintre respondenţi sunt de aceeaşi părere în Olanda.

Lucrurile s-au schimbat şi în Germania, unde dezbaterea privind avortul s-a concentrat pe interzicerea aşa-numitei publicităţi pentru avort. În ianuarie, ministrul justiţiei din această ţară, Marco Buschmann, a anunţat că guvernul de coaliţie va ridica această interdicţie, care însemna că medicii puteau fi acuzaţi de fapte penale dacă publicau informaţii concrete despre avorturi. Avortul este încă ilegal din punct de vedere tehnic în Germania, dar este permis în anumite condiţii, cum ar fi ca avortul să aibă loc în primele 12 săptămâni de sarcină şi după ce femeia primeşte consiliere.

În Franţa, de exemplu, femeile pot întrerupe o sarcină timpurie la domiciliu folosind pilule în urma unei consultaţii de telemedicină. Marea Britanie a prelungit utilizarea pilulelor de avort la domiciliu până la 29 august.