După un an de pandemie, se numără victoriile şi pierderile în faţa fricii. Mărturiile unui tânăr despre tragedie şi speranţă post-COVID

Astăzi s-a împlinit un an de când suntem în pandemie, un an plin incertitudine, tristeţe şi griji

Cosmin este unul dintre milioanele de români loviţi de un sentiment de singurătate. El lucrează în consultanţă, iar prin prisma profesiei a avut ocazia să vadă cum multe afaceri s-au prăbuşit. La un moment dat şi-a făcut griji şi pentru postul său.

De fiecare dată când ieşea din casă, ştia că trebuie să aibă grijă pe unde merge ca să-şi poată proteja părinţii, mai ales pe tatăl său. Dacă el s-ar fi îmbolnăvit în primele luni de pandemie, Cosmin ar fi fost devastat. 

„Aşa cum arăta situaţia atunci, sincer nu pot să spun că m-aş fi aşteptat să moară, însă cu siguranţă ar fi existat nişte complicaţii. Mă gândeam în primul rând la soarta părinţilor, bunicilor mei, adică a oamenilor mai în vârstă din familia mea. Simţeam că trebuie să fac tot ce ţine de mine ca să-i protejez. Dacă s-ar întâmpla ceva, m-aş fi simţit principalul vinovat”, spune Cosmin Boare, consultant fiscal.

Pandemia, restricţiile şi teama generată de rata de infectare l-au îndepărat pe Cosmin de prietenii lui. Noroc cu internetul, unde s-a mai putut vedea cu ei din când în când.

Un simplu gel dezinfectant şi o mască menită să-i acopere chipul s-au transformat într-o trusă pentru supravieţuire. Când deschide albumul şi vede mulţimile în care stătea alături de prietenii săi, rămâne şocat: „Mă vedeam în grupuri mari de oameni, în public, şi mă gândeam cât de ciudat este în acest context, fără mască fără protecţie”.

„Simţeam nevoia să ies afară, să pot să interacţionez cu colegii de muncă, cu prietenii. În momentul în care apăsam pe clanţă mă gândeam dacă întradevăr am tot ce îmi trebuie la mine, dezinfectant, mască, mănuşi”, povesteşte el.

Cosmin spune că cel mai mult l-a afectat situaţia din sistemul nostru medical. Marcat de tot ceea ce s-a întâmplat acolo, şi-a dat seama că trebuie să se protejeze. 

„Ce am pierdut cel mai mult în anul trecut a fost interacţiunea umană”. Îl nelinişteşte „faptul că nu sunt destule locuri la ATI şi este o adevărată bătaie pe locurile acelea şi incendiile care au avut loc în spitale”.

Vrea să uite cât mai repede de anul trecut şi să revină la normal. El crede în vaccin şi speră să revină alături de prietenii lui. 

„Îmi vreau anul ăsta înapoi şi aş vrea ca lucrurile să revină la normal cât mai repede”, adaugă Cosmin.