Editorii MEDIAFAX despre victoria lui Donald Trump în alegeri

„Make Romania Great Again”- Dorin Oancea, director editorial

Ieri, cei mai mulţi zâmbeau subţire. Astăzi, toată lumea ştiuse, sau cel puţin bănuia, dar nu s-a exprimat la momentul potrivit şi clar. Între cele două tipuri de manifestări, o victorie surprinzătoare a lui Donald Trump, purtat spre Casa Albă de nemulţumirea clasei de mijloc, căreia nu i-au putut ţine piept nici banii corporaţiilor, nici nemulţumirile femeilor, hispanicilor sau altor comunităţi atinse de verbul miliardarului. Mâine românii vor descoperi că sunt din ce în ce mai singuri şi că sunt fi obligaţi să îşi croiască o nouă identitate şi o nouă dimensiune geopolitică, singuri şi nu împinşi de alţii.

Spun asta în condiţiile în care constatăm cu uşurinţă din ce în ce mai multe organizaţii internaţionale tind să îşi piardă din importanţă în noua lume; pe zi ce trece, OPEC sau ONU, ba chiar şi Uniunea Europeană, başca multe tratate economice şi comerciale încheiate în lume îşi pierd din influenţă, susţinători şi valoare comercială. În aceste condiţii, a te baza pe propriile puteri, a clădi o societate puternică, potentă financiar, vag naţionalistă (un eufemism, desigur) şi a renunţa la postura de autostopişti oportunişti, agăţaţi de scara ultimului vagon, trebuie să devină principalul ţel al clasei politice din România.

Sloganul Make Romania Great Again pare că funcţionează, aşa că îl putem împrumuta.

Alegerea lui Trump este, pur şi simplu, semnalul cu care oamenii obişnuiţi au vrut să atragă atenţia elitei mondiale, mult prea desprinsă de cotidian.

„Cine va spune <You're fired>?”- Petriana Condruţ, editor şef news desk

E bine că a câştigat Trump? “Da, normal”. E bine pentru România? „Asta nu pot sa spun”. Pe Gheorghe l-a prins rezultatul alegerilor din America la o tarabă. Îşi punea liniştit marfa pe masă. Şi probabil mulţi îşi scoteau marfa din desagă în momentul în care a venit victoria lui Trump.

În piaţa mare, acolo unde puterile stau la mesele bune din faţă, a fost puţină agitaţie, unii negustori şi-au schimbat repede preţurile, alţii au scos ofertele de sezon, iar mai în spate au fost puse afişele cu scris mare să se vadă mai bine. Site-ul pentru imigraţii al Canadei a fost blocat, semn că unii nu au mai vrut să folosească taraba.

Cea mai mare problemă pare să fie la însă la masa Sistemului: Trump este perceput ca un om din exteriorul lui. Va reuşi sistemul să îl convingă că are marfa cea mai bună? Sau va fi Trump cel care va spune “You're fired" ?

Avem patru ani să vedem.

„Trump şi eliberarea de complexe” - Indira Crasnea, redactor şef Mediafax:

Aceste alegeri, de care ne despart un ocean şi o bucată de Europa ne obligă să ne gândim la noi înşine. Cum ne simţim în pielea cetăţeanul care urmează să aleagă?

Ce aşteptăm, în fapt, de la cei care pretind încrederea noastră?

Ce fel de societate ne dorim?

Cum conştientizăm lumea de dincolo de graniţe?

Ce ne impinge la implicare sau pasivitate?

Cat de important este liberul arbitru?

Paradoxal, alegerea unui preşedinte ciudat -Trump-, care inspira doar o stranie reacţie de autoapărare, ne poate elibera de felurite frici induse de alţii, de complexul de societate incapabilă să se alinieze într-un model creaţie proprie, de frustrarea de ţară marginală, mereu în trena altora. Alegerea lui Donald Trump, ne obligă ca indivizi, societate, ţară la nevoia de a fi respectaţi şi luaţi în seamă prin efortul pe "pingele" personale. Da, suntem parteneri de drum ai amicilor de peste ocean. Da, în egală măsură şi poate mai mult, suntem europeni. Da, în cele din urmă şi în primul rând suntem noi, care ne vedem prin proprii ochi şi nu prin lentilele altora.

„Victoria non-politically correct” - Alina Mihai, redactor şef Mediafax.ro

Victoria lui Trump a fost neaşteptată pentru cei care nu credeau că un miliardar excentric poate să ajungă preşedintele SUA. Mediul public a fost alimentat cu informaţii legate de pericolul pe care acesta îl poate reprezenta pentru viitorul SUA şi al lumii, şi de aici şocul. Dacă mesajele sale iau o turnură pacificatoare, atunci victoria sa nu va mai fi privită ca o amenintare. Cei care s-au mobilizat si au iesit la vot în favoarea lui au reactionat probabil nu la excesele sale de limbaj, ci la francheţea cu care şi-a sustinut opiniile si atitudinea de non-politically correct.

„Decesul unui concept de mucava” - Lucian Vasileascu, senior editor

9 octombrie, 8.00 a.m., ora României. Apăs butoanele în ordinea corectă: pe cel negru, al cafetierei, apoi pe cel roşu, al telecomenzii. Mare cât toată diagonala televizorului, figura lui Donald Trump. Adică a noului preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Nu mă pricep deloc la politică (oare se poate pricepe cineva la o asemenea arătare gelatinoasă? – poate doar specialiştii în mecanica fluidelor...) Aşadar, victorie a domnului Trump în înfruntarea cu doamna Clinton. Am urmărit, din curiozitate, secvenţe din campaniile electorale ale celor doi. După ce am văzut ce-am văzut şi-am auzit ce-am auzit în discursurile de campanie, primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost că nu avem de-a face cu o victorie a domnului Trump, ci cu o înfrângere a doamnei Clinton. Mai mult şi fără nume proprii: îmi pare că în această dimineaţă (ora RO) a fost constatat aşteptatul şi firescul deces unui concept de mucava – acela al „corectitudinii politice”.

„Politică <de tip nou> vândută de politicienii vechi” - Valerian Ionescu, editor

Noroc că sunt în Mosul şi acopăr situaţia de aici, titra, sarcastic, un corespondent american la aflarea veştii că Trump e noul preşedinte al Statelor Unite. E o parte din mâhnirea resimţită în multe locuri din lume. Culmea, nu pentru că a pierdut Hillary, ci pentru că a câştigat Donald Trump.

Democraţii au greşit, în primul rând, că nu au trimis în luptă cel mai puternic candidat. Spre deosebire de republicani, oamenilor lui Hillary le-a fost teamă să meargă, şi ei, pe mâna luptătorului cu arme neconvenţionale. Bernie Sanders, singurul care reuşise să stârnească o revoluţie politică în America.

Celebrul vot „anti-sistem” a fost dat pentru un om care reprezintă sistemul însăşi. Miliardarul este unul dintre cei şi-au construit zgârie norii pe carcasa acelui sistem sau a profitat de hibele şi facilităţile visului american.

Dincolo de victoria personală care poate fi greu de digerat, este de remarcat proaspăta hegemonie republicană. Partidul care, în multe moment, l-a sprijinit cu greu pe miliardar, s-a trezit majoritar şi în Senat şi în Camera Reprezentanţilor. Asta arată că votul nu a fost întâmplător, sau că ura anti-sistem a fost canalizată şi absorbită , însuşită corect de republicani.

În iulie 2015, CNN cita un sondaj care îi dădea lui Donald Trump 1% şanse să câştige nominalizarea republicană.

Se pune o întrebare legitimă. Cum de s-au “înşelat” din nou marile case de consultanţă, cum de au dat greş din nou sondajele, cum nu au văzut marile publicaţii americane sau din lume că Trump va fi următorul şef de stat?

Discursul împăciuitor al lui Trump, care a urmat aflării veştii că e în drum spre Casa Albă, a fost mai şocant decât orice înjurătură din campania ultimului an.

Să vorbească despre unire, când toată campania a fost despre dezbinare, e o mărturie a caracterului cameleonic, oportunist care prinde tot mai mult în politica “de tip nou”, vândută, culmea, de politicienii vechi.