Epopee electorală de Ilfov, cu microbuze, băutură, zvonuri cu voturi pe bani şi piticul porno

Cu primul microbuz electoral ne-am întâlnit la una din cele două secţii de votare din Ştefăneştii de Jos, Ilfov. Erau în el cam zece persoane, destul de prost îmbrăcate şi care vorbeau cu accent, fie de Moldova, fie de Ardeal. Păreau a fi muncitorii de la construcţiile din zonă. Au intrat în secţie şi, după vreun sfert de oră, au ieşit, s-au urcat înapoi în microbuz, nu înainte de a trece pe la un chioşc pentru o bere rece. Au pitit sticlele sub tricouri, s-au urcat în microbuz şi au plecat către Voluntari.

Au mers doar câteva sute de metri şi au oprit la unul din magazinele mai mari din sat, de unde, după câteva minute, cei doi care au coborât au ieşit cărând o ladă de bere. Şi-au continuat traseul către Voluntari, însă au oprit la ieşirea din Ştefăneşti, la o terasă aflată în curtea unei construcţii ce părea cămin de nefamilişti. Vis-a-vis, un echipaj de Poliţie cu cameră de luat vederi şi radar.

Au lăsat lada de bere colegilor care se cinsteau deja la terasă şi au plecat mai departe, către secţia de votare din Ştefăneştii de Sus.

Secţia de votare răsuna a manele. Când au sosit, erau singurii alegători. Am intrat şi ne-am încolonat în spatele lor, cu buletinele pregătite. De când am trecut pragul, am avut parte de priviri pline de suspiciune din partea comisiei electorale. Părea că toată lumea ştie ce are de făcut, însă prezenţa noastră îi tulbura vizibil. Am trecut însă repede de întrebările incomode legate de domiciliul din buletin şi de sutele de kilometri care despart adresele noastre de locul în care ne aflam.

A votat doar unul dintre noi. Ca şi cei din microbuz, pe listele suplimentare. Aveam doar două voturi şi nu le puteam irosi pe ambele într-o singură tură.

În răcnetul manelelor, am primit buletinul înapoi, am semnat şi am plecat. Vreo patru dintre cei din microbuz nu semnaseră în lista de alegători, dar ieşiseră deja din secţie şi se adunaseră la cârciuma de lângă grădiniţa în care fuseseră amplasate urnele.

Au întors microbuzul şi au plecat. Cu aceeaşi destinaţie: cârciuma la care lăsaseră lada cumpărată după prima votare şi pe colegii înfierbântaţi deja. A venit o nouă ladă de bere, dar s-a schimbat şi încărcătura de alegători, după care şoferul a demarat din nou, în direcţie opusă faţă de Bucureşti. Am mers după ei, însă au realizat că sunt urmăriţi şi au ieşit din Ştefăneşti, au trecut şi de următorul sat şi au intrat într-o curte, pe un câmp, unde părea a fi un sediu şi un depozit de firmă. După ce am trecut de ei, au întors către Ştefăneşti, dar, deşi ne-am întors şi noi, i-am pierdut când au ieşit din drumul principal pe o uliţă laterală care părea că duce pe câmp.

Am mers la cârciuma unde stăteau colegii lor, care lucrau de zor la lada de bere proaspăt cumpărată, aşezată cuminte sub masă. Cam zece inşi, care păreau că se cunosc între ei, deşi stăteau la mese diferite, grupuri-grupuri.

"Vreţi să votaţi? Acum sun!", le-a spus unor muncitori ce păreau veniţi din Maramureş unul de la o altă masă, spunând că el "e de-acolo". Unul din cei patru de la masă i-a răspuns: "Am şi eu numărul, stai liniştit".

A început apoi o discuţie legată de vot şi de ce "se dă". Localnicul şi comesenii săi, mai treji decât muncitorii de la masa vecină, au spus la unison, cu mândrie, că la Voluntari "se dau bani, nu băutură".

"Cin' sute de mii votu'!", a exclamat, încântat, cel care dădea pontul. I-a răspuns imediat unul cam tulburat, arătându-i cartea de identitate, "curată lună", adică fără timbrul care să demonstreze că trecuse pe la urne, susţinând, mândru, că votase deja "de câteva ori".

"La mine-n sat am votat de cinci ori anul trecut", a continuat cel cu accentul de Maramureş, cam înfierbântat de la căldură, dar şi de la bere. La cârciumă a apărut şi un alegător obosit, care, în timp ce-şi aştepta berea, a schimbat câteva replici cu cei de la mese.

"Dacă nu daţi banu', la puşcărie cu voi!", a spus, incoerent, acesta. A întărit apoi: "Votezi de mai multe ori, te duci la puşcărie!", după care a plecat obosit cu paharul de plastic în mână, prin arşiţa amiezii.

La câteva minute, la cârciumă a apărut microbuzul pe care-l pierdusem: un Volkswagen Transporter cu numărul IF-63-DEO. Era gol. Şoferul a adus însă ceva: o ladă de bere plină, pe care a lăsat-o sub una dintre mesele de pe terasă, luând-o pe cea gata golită.

A plecat, am plecat şi noi către Voluntari. Am ajuns la secţia de votare de la sala de sport "Andreea Isărescu" din localitate. La îndemnul unor localnici care stăteau pe scaune, la umbră, vis-a-vis de secţia de votare, pe un şanţ, am cedat şi am irosit cel de-al doilea vot. În secţie totul părea în regulă.

Ne-am mai plimbat însă puţin prin împrejurimi şi, în alte câteva minute, a apărut un alt microbuz, cu număr de Bucureşti pe care nu l-am putut observa, căci a trecut la câteva sute de metri distanţă. În el fuseseră încărcaţi o parte din cei de la cârciumă, dar şi alte feţe pe care nu le văzusem până atunci. Au ascultat, probabil, îndemnul localnicului şi au coborât din maşină, s-au încolonat şi au mers la urne.

Secţia de votare era în ordine, aerisită, răcoroasă şi cu un pahar de apă pentru alegători. Grupul a intrat încolonat, toţi cu buletinele pregătite. În uşă, o poliţistă blondă părea că asigură ordinea. Mai spre stradă, un bărbat pirpiriu transmitea prin telefon: "Da, a mai venit acum un grup cu un microbuz să voteze".

Unul din noi s-a prefăcut că merge la baie, încercând să vadă cât mai mult din ce se întâmplă cu grupul din secţie, căci nu mai aveam "voturi". Pe traseul către baie am dat de mai mulţi localnici binevoitori, care dădeau indicaţii, cu toţii mai vigilenţi la ce se întâmpla în jur decât poliţista blondă.

Deja, după trei ore, atrăgeam privirile. Ne bătea gândul să plecăm. Făcusem deja câteva zeci bune de kilometri prin Voluntari şi Ştefăneşti, ne remarcaseră şi cei pe care încercam stângaci să-i filăm, dar şi câteva zeci de poliţişti care mişunau prin cele două aşezări ilfovene, mai atenţi la noi decât la microbuzele suspecte.

Ne-am hotărât însă s-o facem atunci când în poarta secţiei de votare de la sala de sport din Voluntari a apărut piticul porno. I-am întrebat, miraţi, pe câţiva de pe stradă dacă acel om suferind de nanism este faimosul pitic porno, răsfăţatul tabloidelor, şi mi-au răspuns, mândri, că da. "Atârnă pe-aici, pe la sala de sport din Voluntari", a explicat un trecător mai volubil, după care a intrat pe şleau în detalii despre "calităţile" personajului de tabloid.

Am plecat, nu înainte să auzim, în timp ce întorceam maşina şi plecam înapoi spre Bucureşti, cum unul din localnici l-a salutat respectuos pe piticul ce părea de-al casei la secţia de votare din Voluntari, spunându-i "Maestre".

(Material realizat de Ovidiu Vanghele şi Irina Dârlea, eveniment@mediafax.ro)