Video #Euprimar | Robert Negoiţă, 7 ani de mandat la Sectorul 3: O grupare organizată de la vârful statului vizează terenuri/ Destinaţia unor locuri care au fost gândite ca spaţii verzi a fost schimbată/ Am încercat să personalizez anumite zone

Cele mai importante idei exprimate în timpul interviului: 

„În Sectorul 3 am încercat să personalizez anumite zone, o să vedeţi că Bulevardul Grigorescu nu seamănă cu Liviu Rebreanu şi Liviu Rebreanu nu seamănă cu Pallady şi Decebal care e acum în lucru o să fie altceva decât Bulevardul Unirii”

Centralizare a puterii la Primăria Generală sau autonomie la sectoare? „Întotdeauna concurenţa a generat performanţă, faptul că avem şase sectoare haideţi să nu ne ascundem după corcoduş şi să concretizăm faptul că între sectoare există concurenţă”

Despre plângerea la Parchet. „Discutăm de cel mai înalt nivel, de o grupare organizată de la vârful statului, iar am spus-o şi la Parchet, am speranţa şi credinţa că statul român este mai puternic decât acest grup organizat, iar asta trebuie demonstrat în perioada următoare”

„Să îmi explice şi mie de ce parcuri, locuri de joacă şi spaţii verzi care au fost dintotdeauna de la urbanizare de când a făcut Ceauşescu blocurile, mă rog pe vremea lui Ceauşescu s-au făcut blocurile în zonele respective ele au fost gândite ca spaţii verzi şi ele figurau inclusiv în documente ca spaţii verzi, în acel PUG le-au schimbat destinaţia. Ceva nu se potriveşte”

Redăm interviul acordat Mediafax şi Gândul.info

Rep: Vi se pare că sunteţi „prins” doar în sectorul 3, că există nişte constrângeri, că aţi simţi nevoia de mai multă autonomie pentru sectoare, sau dimpotrivă o coerenţă la nivelul sectoarelor şi o mână de fier care să conducă sectoarele astfel încât să nu mai există diferenţă de estetică între ele? Autonomie sau concentrarea puterii?

Robert Negoiţă: Cred că trebuie îmbinate corect, pentru că nu văd de ce, să ştiţi că eu în sectorul 3 am încercat să personalizez anumite zone, o să vedeţi că Bulevardul Grigorescu nu seamănă cu Liviu Rebreanu şi Liviu Rebreanu nu seamănă cu Pallady şi Decebal care e acum în lucru o să fie altceva decât Bulevardul Unirii. Dacă o să mergeţi afară în oraşele care ne impresionează o să vedeţi că fiecare loc e personalizat, lăsând la o parte de felul în care a fost amenajat şi  anumite puncte de reper, cum ar fi dacă mergem la Paris o să vedeţi că e plin de statuete, e plin de monumente, e plin de chestiuni la care simţi nevoia aproape să te pozezi la fiecare colţ de stradă, lucrurile care în Bucureşti din nefericire şi nu numai în Bucureşti lipsesc aproape cu desăvârşire şi haideţi ca să vă dau cel mai concret sau cel mai familiar exemplu: de câte ori nu ne-am dat întâlnire la Şaormerie, la McDonalds, nu vi se pare un pic în neregulă chestia asta?

Adică eu aş vrea să îmi dau întâlnire la Coloana Infinitului, la Columna lui Traian, la Obelix, la Muzeul de nu ştiu ce, la statuia lui Cuza, la statuia lui… m-aţi înţeles?

Deci avem nevoie să personalizăm acest oraş, unu.

Doi, evident că sunt şi chestiuni de coerenţă, ce înseamnă transportul în comun sau tot ce înseamnă comunicare în general asta trebuie gestionat unitar, iar legislaţia la ora asta chiar prevede treaba asta, tot ce înseamnă partea de comunicare gestionată de Primăria Generală. Dar nu inventăm noi nici roata nici apa caldă, să ştiţi că întotdeauna concurenţa a generat performanţă, faptul că avem şase sectoare haideţi să nu ne ascundem după corcoduş şi să concretizăm faptul că între sectoare există concurenţă, da? 

Ori cred că aş stimula această concurenţă astfel încât să demonstreze că iată că sunt capabili să aibă locuri de joacă, spaţii verzi, amenajarea bulevardelor, şcoli, grădiniţe, creşe, salubritate, să ne întrecem între noi cine face mai mult, cine gestionează mai bine, cine e mai performant din perspectiva cost - calitate şi evident nivelul la care poţi să duci lucrurile şi performanţa administrativă, de ce nu, repet concentrarea într-o singură mână a tot consider că este greşit, chiar dacă anumite domenii, anumite aspecte ale acestui oraş trebuie să aibă o coerenţă, este absolut necesar.

Rep: Dar în privinţa unui spaţiu verde care riscă acum să dispară din sectorul 3, nu aţi simţit că aţi fi avut mai multă putere dacă aţi fi acţionat de unul singur? Credeţi că se mai poate salva, mă refer la Parcul Brâncuşi, se poate salva cumva parcul acela de construcţii?

Robert Negoiţă: Eu nu pornesc demersuri în care nu cred, îmi permit treaba asta. Fac ceea ce cred, acele lucruri, acele activităţi, acele demersuri în care cred, eu cred că este un demers corect, de aceea au şi trecut atât de mulţi ani până când să iau această decizie pentru că în primul rând că nu te poţi ocupa de toate odată şi cine e realist conştientizează chestiunea asta, pe de altă parte am vrut să am povestea cât mai clară, iar acum când am suficient de multe elemente mi-am dat seama că probabilitatea, că nu sunt eu persoana, nu reprezint eu vreo instituţie care să poată atesta aşa ceva, există în orice stat de drept instituţii care de asta se ocupă, dar ca un absolvent de drept în care îmi dau seama cam care este graniţa între legal şi ilegal şi infracţional, că poate fi ilegal contravenţional şi infracţional, se duce foarte mult către infracţional, către grup organizat în vederea de a face infracţiuni, iar dacă vreţi să discutăm că este un subiect destul de ofertant.

Rep: Este ofertant şi ştiu că aţi făcut şi plângerea aceea la Parchet, nu ne sunt clare foarte multe date de acolo pentru că aţi zis că o să discutaţi direct cu procurorii, aţi făcut referire la grupul infracţional organizat din sectorul 3, nu a înţeles lumea foarte clar de ce acum după atât de mult timp aţi făcut referire la primarul Traian Băsescu, în ce fel se manifestă grupul acesta, de unde aţi prins ideea asta cu grupul infracţional organizat şi din cine este format?

Robert Negoiţă: Pentru că lucrurile s-au întâmplat pe foarte multe paliere, iar cei implicaţi sunt de asemenea mulţi care haideţi să nu decid eu, domne au fost organizaţi, au lucrat coordonat, au lucrat împreună, fix ce înseamnă definiţia…

Rep: Ce urmăreau?

Robert Negoiţă: Să facă bani. Să pună mâna pe nişte terenuri într-un mod nelegal, iar toată chestiunea se duce către bugetul public care vor să îl spolieze, vor să ia bani din bugetul public, câţi? Foarte mulţi. Şi coordonarea este la un astfel de nivel şi de coordonare, de gândire şi de acţiune, dar şi din perspectiva nivelului instituţiilor statului care duce către cel mai înalt nivel deci vine şi teama foarte multor cetăţeni care mă abordează şi care vin să îmi spună „domne ce curaj” şi care chiar dacă vin să îmi spună anumite aspecte relevante şi interesante din acest dosar nu am găsit până acum nici unul care să îşi asume şi nu fac asta din frică, adică „domne eşti conştient în ce intri?” adică totuşi aici discutăm de cel mai înalt nivel, de o grupare organizată de la vârful statului, iar am spus-o şi la Parchet, am speranţa şi credinţa că statul român este mai puternic decât acest grup organizat, iar asta trebuie demonstrat în perioada următoare.

Rep: Revin la parcul Brâncuşi pentru că aţi zis că nu puteţi spera decât pe ceea ce aveţi concret în faţă, acolo lucrurile sunt încheiate, acolo se vor construi nişte blocuri şi nu se mai poate nimic, nu se mai poate da înapoi, poate reveni spaţiul verde?

Robert Negoiţă: Dar despre ce blocuri vorbiţi?

Rep: De blocurile de 10 etaje care sunt anunţate în zona parcului, nu se vor construi?

Robert Negoiţă: Nu există aşa ceva, nu există nici un fel de autorizaţie pentru aşa ceva, mai mult decât atât, nici nu poate fi autorizat aşa ceva.

Rep: Că este spaţiu verde şi…

Robert Negoiţă: Nu există nici măcar o documentaţie de urbanism în acest sens, există şi foarte multă dezinformare, cam cât de multă? Foarte multă şi am văzut tot felul de ONG-uri din astea care vezi Doamne luptă pentru drepturi, pentru cetăţeni, ONG-uri erau şi acelea care se luptau să se retrocedeze, care vezi Doamne se luptau să repare o greşeală făcută într-o anumită perioadă comunistă, fapt cu care sunt de acord, dar de la un demers pe care l-am considerat corect şi necesar, am ajuns astăzi în situaţia în care ne dăm seama că de acea legislaţie şi de acea oportunitate nu au profitat decât indivizii ăştia, grup organizat că în rest cetăţeni din ceilalţi care nu au făcut parte din gruparea asta, sunt prea puţini care au reuşit să îşi rezolve problema.

În rest dânşii sunt cei care au beneficiat, unu şi doi, acum după ce au făcut prostia asta şi au retrocedat, contrar legislaţiei, au retrocedat nişte terenuri, am văzut că acum sunt alte ONG-uri care zic „domne nu putem renunţa la spaţiile verzi şi noi trebuie să le expropriem”, în final demersul este în ideea de a pune mâna pe nişte bani de la buget, cam cât de mulţi? Mulţi, că am văzut şi noi cam cum se fac evaluările, cum se fac documentele şi plăţile şi toate celelalte, în situaţia în care, repet, la bază ceva este foarte putred, de ce să expropriezi ceva ce nu trebuia retrocedat, pentru că legea nu permite retrocedarea locurilor de joacă, spaţiilor verzi, curtea şcolii, nu se retrocedează aşa ceva, iar când mă întrebaţi dumneavoastră despre ce înseamnă grupul acesta organizat şi care este nivelul păi imaginaţi-vă care este nivelul că din momentul în care au făcut PUG ul Bucureştiului, haideţi să vedem cine era prin anii 2000 primar şi cine a început să semneze retrocedările astea, prima retrocedare.

Rep: Da, Traian Băsescu.

Robert Negoiţă: Să îmi explice şi mie de ce parcuri, locuri de joacă şi spaţii verzi care au fost dintotdeauna de la urbanizare de când a făcut Ceauşescu blocurile, mă rog pe vremea lui Ceauşescu s-au făcut blocurile în zonele respective ele au fost gândite ca spaţii verzi şi ele figurau inclusiv în documente ca spaţii verzi, în acel PUG le-au schimbat destinaţia. Ceva nu se potriveşte.

Rep: Cea mai mare campanie în Bucureşti de salvare a unui parc din câte ştiu eu este pentru parcul Bordei şi atunci s-a dus o campanie publică intensă şi a fost o rezolvare pe moment cu nişte consecinţe destul de grele pentru partea economică, mă refer la Costel Constanda dacă îmi aduc bine aminte, vă trec peste lucrurile astea că ne apropriem de sfârşit.

Robert Negoiţă: Înainte să trecem peste, am speranţa că s-au născut acei procurori, eu sper că şi-au terminat şi facultatea şi au intrat deja în magistratură, acei procurori care să aibă curajul  să investigheze şi cazul Constanda pentru că odată ce a venit la zi această temă, ce am auzit eu despre acest subiect este de natură să se facă piele de găină puţin, adică cum pleacă zecile şi sutele de milioane de euro de la bugetul de stat pe nişte ticăloşenii de acest gen, eu cred că este de natură să se sesizeze anumite instituţii ale statului, atâta vreme cât ne dorim un stat de drept puternic, care ar trebui să îmi dea confortul mie şi fiecărui cetăţean ca aceia care fac nenorociri plătesc pentru faptele lor, că asta înseamnă de fapt sta de drept.